Spre Refugiul Sperantelor.
Am ales varianta saritorii, nu am fost niciodata un fan al hornului nisipos, in special cand vremea e buna.
Strangem betele.
La refugiu am lasat rucsacul cel greu al lui Lucian (se pregatea sa nu mai dea pe-acasa doua saptamani, urmand Vrancei si mare, inainte de plecarea spre Elbrus, Caucaz).
Valcelul cu fereastra, jos. In jnepeni ne intalnim cu - surpriza - Radu si Mike, pe care ii credeam la Costila. Tocmai iesisera din Lespezile Lirei, traseu pe care il urmarim si noi si care le-a parut foarte fain. Noi continuam spre Canionul Cioranga, urmand sa ne gasim la refugiu. Peste doua saptamani e planificata plecarea spre Dolomiti :).
Intra Senty ...
iese Lucian ;)).
La intrarea in canion, peretele lirei, cu lira profilata frumos in partea de sus. Deja ma mananca degetele :). Traseul este unul dintre putinele de la noi care nu sunt facute "scara de pitoane", ci au asigurarile rare.
Cioranga, neasteptat de grandios intr-o creasta cum e cea a Craiului.
Zapada.
Prima saritoare o gasim, asa cum ne si spusesera Radu si Mike, foarte uda. Dupa cateva incercari de ramonaj, renunt, in special ca urmatoarele sunt mai serioase si daca asta nu era ok sansele de depasire in siguranta a lor sunt minime.
Ne retragem, este deja tarziu (baietii au venit cu trenul si au ajuns pe la 12).
Putin frustrati de starea canionului, la refugiu hotaram sa merg cu Lucian sa-i arat intrarea in Braul de Mijloc nordic si Padina lui Calinet, pentru alte ture.
Padina lui Clinet.
Coboram scara de la intrarea in padina, pentru a incerca putin primele saritori.
Hornul de dupa scara.
Din nou, zapada.
Luam inaltime repede, saritorile sunt fun si merg abordate fara asigurare.
La un moment dat ne intalnim cu un grupulet mai mare care cobora, echipati cu hamuri si corzi. Ii intrebam cat am facut, cica o treime, in cam 15 min. Ne hotaram sa-i dam pana sus. Aici, peisajul merita toti banii. Padina se deschide si te trezesti inconjurat de imensitati de calcar.
O privire in urma inainte de a ne incerca norocul cu unul dintre valcelele ce pareau a da spre creasta.
Ca de multe alte ori, instinctul nu ne inseala si iesim sus, la timp pentru a vedea Bucegii luminati de ultimele raze ale soarelui ce apunea de partea celalalta a crestei, peste Fagaras.
Vrem o intoarcere rapida, dar descataratul pe Padina nu suna fun acum ca o stim, si ma gandesc sa-i arat lui Luci Amvonul si sa coboram pe Valcelul cu Fereastra. Din pacate nu stiu exact cum sa-l prind din creasta, si e destul de tarziu. Il sun pe Vlad V (am fost trei echipe in iesirea asta, pe diverse carari ale craiului, si Vlad fiind ramas acasa a facut pe dispecerul salvamont pentru doua dintre ele ;)) ). Imi zice ca e greu de prins, si mai bine sa-i dau spre ascutit si sa incerc sa prind Braul Cioranga, marcat cu momai. Oky-doky, suna interesant.
Pe traseu, o caprita care voia sa atipeasca in lumina apusului.
La ascutit o multime de turisti, dar necunoscatori ai craiului si nu ne pot ajuta cu o directie spre brau. La instinct din nou, alegem o coborare.
Ied.
Dupa cateva pasaje foarte expuse, urmam o linie rara de momai pe branele inierbate. E foarte frumos la apus, pe versantul luxuriant unde verdele crud al ierbii si jnepenilor contrasteaza cu albul calcarului. Dar este si putin tarziu si nu suntem pregatiti pentru balaureali in noapte.
Dupa mers mai inviteza decat ne-am dorit prin asa frumusete, dam de Acul de la Amvon.
Peretele sudic al padinei, dar acum din alt unghi, de sus.
Din amintiri vagi de vara trecuta, prindem si valcelul cu fereastra si ii dam cu spor la vale. Misto tare cand echipa e omogena si poti sa-i dai.
Fereastra, cu soarele apunand de partea cealalta.
Dupa inca cateva saritori, la refugiu. unde dormim pana a doua zi la 7, cand apare Cata incalzit din vale, sa ma trezeasca pentru Lespezi :). Nu a fost sa fie, ceva mai multe detalii in ultimele poze din albumul publicat de el, la aceeasi iesire: http://picasaweb.google.com/calpatin/2009071819PiatraCraiuluiBriulDeMijlocSudicCuVladTeoLespezileLirei2LungimiCuMihai#
Iesire la obiect, culminand cu tura de forta de sub 3h pe calinet si inapoi, cu oleaca de emotii la balaureala. Placut.
