Începutul traseului spre ghețarul de la Scărișoara.
"Capul de rechin", cum zic unii. Mie îmi pare mai degrabă un cap de morsă.
Poarta peșterii în care se află ghețarul.
Verdeață și zăpadă în același cadru.
"Biserica veche". Lumina galbenă a reflectoarelor mi-a ruinat fotografia.
Sala mare, singura porțiune accesibilă turiștilor. În spatele meu se afla "Biserica veche" (vezi fotografia anterioară).
Stalactite de gheață.
Ultimele trepte ale scării ce coboară în aven.
Vedere către lumină și căldură.
Vegetație luxuriantă crește pe stânci până aproape de fundul avenului.
Taxă intrare: 7 lei.
Marcajul traseului către ghețar. Noi ne-am ghidat după crucea roșie (potecă turistică), nu după dunga albastră (drum forestier).
Undeva pe traseul de întoarcere de la ghețar.
Obiective de vizitat. Punctul comun de plecare este comuna Gârda de Sus.
Către cascada Vârciorog.
Finalul traseului către cascadă, care se vede în fundal.
Cascada Vârciorog.
Panoul ce indică inceputul traseului către cascadă, situat undeva pe DN 75 între Arieșeni și Gârda.
O grotă amenajată pentru popas și grătar. Inițial am crezut că asta e Poarta lui Ionele, dar de fapt traseul care duce la peșteră începe la câțiva metri de podețul peste Gârda Seacă ce inlesnește accesul la această grotă.
Altă grotă, mai mică, aflată peste drum de cea din poza anterioară. Am fost uimit să descopăr înăuntru niște inscripții rupestre ale omului cavernelor modern, specia înțolită în trening, adidași și cu lanț gros de aur la grumaz.
Sunt fascinat de poza asta, făcută undeva pe drum spre peștera Poarta lui Ionele.
Portalul peșterii Poarta lui Ionele.
Exact la intrarea in peșteră ieșea la suprafață din subteran un mic pârâu.
O arcadă interesantă, fotografiată de dedesubt. Pe ea creștea vegetație bogată, inclusiv arbori. Se află undeva pe drumul ce trece prin Cheile Ordâncușii.
Cheile Ordâncușii.
Fotografie de pe terasa intrării în Peștera Urșilor.
Pe aici s-a intrat pentru prima dată în peșteră, în 1975.
Oase fosilizate ale urșilor ce au rămas captivi în peșteră.
Peștera Urșilor.
Peștera Urșilor. Scheletul unui fost locatar.
Aici am mâncat în fiecare zi masa principală, la ”Mama Uța”. Mâncare foarte bună, la prețuri rezonabile.
Satul Bubești, văzut de sus de pe drumul către Biharia (sau, mai departe, vârful Curcubăta Mare).
Un izvor.
Biharia.
Vârful Curcubăta Mare (1848 m).
Vedere de pe Biharia.
O mică cascadă pe traseul către Groapa Ruginoasă.
Groapa Ruginoasă.
Traseul către Groapa Ruginoasă (la întoarcere).
Pârâu ce însoțește o porțiune din traseul către Groapa Ruginoasă.
Hartă turistică cu obiectivele principale ale zonei.
Pensiunea Arieș.
Marina și Cătălin.
Nenea Ghiță, cel de a cărui găzduire și companie ne-am bucurat în aceste zile minunate.
Valea Oltului, în drum spre București.
Valea Oltului.
