a fost o iesire destul de dezorganizata, am plecat spre cheile bicazului fara nici un plan anume, urmind sa hotarim la fata locului ce vom face. la fata locului... nu prea aveam ce hotari, ptr ca toti peretii erau fleasca, era prea cald ptr cascadele de gehata de pe bicajel, pina si falezele de la raza soarelui erau imbibate de apa. prin urmare, am ales sa mergem spre piatra altarului si sa urcam creasta estica. eram doua echipe: eu cu alex, vali cu vlad condratov.
citiva copaci de un verde fosforescent care se agata de retina.
am urcat brinele de sub intrarea in creasta propriu-zisa destul de greu, fiind aluneacoase si incarcate cu zapada moale si grea. era clar ca traseul va fi ud si ca vom avea citeva pasaje dificile.
o privire spre crucea la care vom ajunge.
eu am facut echipa cu alex, aflat la primul traseu in conditii de umezeala, zapada, bocanci grei in picioare, citeva asigurari mobile. am mers intins pe lungimile de creasta, regrupind cind se intindea coarda. orcium, nu sint prea multe asigurari pe-acolo. caracteristica acestor lungimi a fost combinatia intre stinca uda, zapada moale, pitoane putine. nu sint pasaje foarte dificile pe-aici, vara nu ai probleme, nu cred ca exista vreun loc unde sa ai macar un grad 6.
alex vine atent, nebisnuit cu astfel de conditii. oricum, se descurca bine.
in spate, piatra mariei.
vlad si vali sint cu o lungime inaintea noastra. de cite ori ajung intr-o regrupare dau de unul dintre ei (cel care e secund). deja se vede vlad pe lungimea verticala, cea cu "biscuitele".
vine si alex, traversind tancurile crestei estice.
plec mai departe, urcind prima portiune verticala a traseului, aflata sub apa. aici, alpinismul are un punct comun cu sporturile nautice - toate prizele sint fleasca, sint nevoit sa trag de citeva pitoane.
vlad la inceputul lungimii a 4-a.
tot vlad, dupa ce a trecut de "biscuite", intrind intr-o mica traversare la dreapta.
ajung in regruparea a 3-a si dau de vali acolo.
prilej de voie buna... imi place cind sintem mai multe echipe aici...
vlad da semnalul de regrupare si vali pleaca dezinvolt.
din doua miscari incaleca lespedea pe care noi o numim "biscuite" si trece lejer deasupra.
urc si eu fara probleme lungimea aceasta.
un zoom spre serpentinele mari.
alex, sub penultima regrupare.
iesiera din traseu sus, la crucea de piatra altarului.
cu vali, la cruce, filindu-l pe alex.
vali si vlad.
in spate, peretele bardosului, pe care planuim sa-l vizitam intr-unul din traseele lui vechi.
alex are mici probleme in hornul final si iese cu o mina plina de singe, dar bucuros.
peisajul e fain, in ultimele minute a iesit soarele, desi de dimineata fusesera citeva incercari timide de lapovita.
victorie! alex a parcurs primul traseu in conditii dificile (umezeala, ceva zapda, bocanci). bravo! stiu ca vor urma mai multe.
scriem citeva cuvinte in caietul de la cruce (faina initiativa, felicitari celor care au avut ideea!)
retragerea o facem prin 3 rapeluri.
al doilea e cel mai lung - 50 m.
piatra altarului. ar fi trebuim sa raminem o zi in ceahlau, dar hotarim sa ne intoarcem spre casele noastre - zapada este uda si grea, in ceahlau am fost de multe ori, putem veni altadata...
