dupa citeva zile de lincezeala la cobadin, la mama - faine, ca orice zile petrecute linga mama, dar acoperite de un dor de duca de nestapinit, de chef de miscare, actiune - iata-ne plecind spre muntii vrancei ptr revelion. descrierea detaliata a faptelor noastre este aici: http://muntesifotografie.blogspot.com/2010/01/revelion-in-bar-de-negri.html. comentariile mele vor fi scurte in acest album.
era zapada cind am ajuns si a fost nevoie de o sanie ptr bagaje.
seri de improvizatie, de la mic la mare.
zada, unul dintre actorii principali ai acestui revelion.
lautarul lush.
o zi pe munte, atrasi de albul zapezilor. am urcat pina la stina cirnituri, unde mai fuseseram cu 3 ani in urma.
gasca mare, se pare...
era ceva zapada, era alb, totusi... asta pe 30 decembrie.
un drum forestier lung ne conduce spre munte. exista si o scurtatura care e greu de gasit din prima...
foarte urme de animale - lupui, ursi, cerbi, mistreti. muntii vrancei sint renumiti ptr densitatea animalelor salbatice...
zapada mica, totusi.
ajungem la stina cirnituri pe la ora 14.00.
e frumos aici, avem priveliste...
stina nu mai e folosita de citiva ani si e cam paraginita.
sopre vale, spre magura si spre dealul, frumos numit, "raiutu".
raminem aici peste noapte - eu, ioana, lush si andra.
punem cortul chiar in stina. urmeaza o noapte atipica de iarna - cald, vint puternic, chiar citeva rafale de ploaie.
din stina privim luminile satelor de la poale. ne simtim bine toti 4 in cort, ridem bine si ne culcam in sacii calzi de dormit. las unul dintre fermoarele cortului deschis, temperatura e pe undeva pe la o grade...
a doua zi, in ultima zi anului, ne intorcem spre tabara de baza.
zapada cam disparuse peste noapte... ciudata mai e si iarna asta... unde-s zapezile de altadata?
din cite se vede, aici nu...
o zi autentica de toamna face locurile prin care trecuseram cu o zi inainte sa para cu totul altfel.
drumul forestier de intorcere e acum o combinatie nefericita de gheata si namol.
in spate, muntii catraniti, lipsiti de albul curat al zapezilor.
umbrele noastre se tin una linga alta. a fost fain cu lush si cu andra... sper sa impartim cortul si in munti mai inalti...
ajungem la casuta noastra pe la ora 13.30.
de acolo venim, de sus... am topit totul in urma noastra...
deasupra casei, un deal cu trunchiuri groase de copaci batrini.
seara o luna plina, imensa, albastra si o eclipsa partiala, privita prin binoclu.
urmeaza o petrecere improvizata, cu instrumente muzicale, blues, mamaliga, tochitura, fete pictate, muzica si vin rosu.
toata lumea iubeste pe toata lumea.
down by the river...
si un pic de dans al ansamblului de calusari ieseni.
unul dintre ceterasi.
lori si zada, o prietenie faina.
hei, ce-i cu harmalaia asta?
virtuozitate la chitara, muzicuta, bongos.
si la ceaun...
ne amestecam...
ne facem mai frumosi, daca sintem mai uriti...
mai uriti, daca sintem mai frumosi.
nici arrow nu scapa de culori. si nici de tandreturile cristinei.
gata, ma, ajunge!
ce figura intelectual... daca n-am stii prea bine ce-i poate capul...
e ceva serios la mijloc.
huta-huta.
si ceva dans.
irina.
oau! tu cine esti? cine esti dumneata?
cel mai mic si cel mai mare.
in sfirsit, mamaliga!
nu, gimnastica romaneasca n-a murit!
si nici bucatele traditionale: carnea de porc la ceaun, mamaliga, varza murata, vinul rosu.
poza de la miezul noptii. e 2010 de acum...
urme din anul trecut. trecut?
un cuplu tare jucaus - arrow si zada.
un gratar in ultima seara.
si plecarea...
o bruma de zapada, de despartire.
la mine acasa am desene cu printesa adormita.
eu am chiar o printesa adormita...
zada in caruta.
la pas, spre masini.
dii, calut!
hai si voi, magarilor!
inca e ceva alb in zona.
tot timpul mamicile isi cara puii.
primul gard din viata anei, sarit impreuna cu cristina. la cit mai multe!
tatal cimpanzeu.
nu e ce pare, el e antrenorul ei de escalada...
cu namoool, cu namool...
clar, campioana a fost irina... an bun tuturor! si cind ne-o fi mai rau, asa sa ne fie!
