o iesire binevenita, dupa o pauza lunga... o perioada de doua saptamini am stat in bucuresti, prins cu doua tirguri de carte. o perioada agitata, foarte obositoare, aglomerata, artificiala. noroc de carti... de citeva piese de teatru vazute si de un spectacol minunat jan garbarek - trilok gurtu vazut la sala palatului... am revenit acasa luni, 31 noiembrie, epuizat fizic. Marti, pe 1 decembrie, ne-am trezit la 4 si am pornit spre ceahlau.
am urcat pe ruta izvorul muntelui - poiana maicilor - claile lui miron - platoul ocolasului mic - dochia - toaca si am coborit pe lutul rosu. am fost impreuna cu ioana mea, cu lori, adri, ionut. aveam mare nevoie de o plimbare de relaxare, dupa cele doua saptamini petrecute intr-un bucuresti aglomerat, agitat, fals, snob, artificial, dupa 12 ore petrecute zilnic in spatii inchise si aglomerate.
maica ioana in poiana maicilor
din pacate, nici un strop de zapada... mie ceahlaul imi place mult iarna.
vizibilitatea era buna, incepeam sa imi revin.
polite cu crini. aici, zadelor li se mai zice crini de munte...
inca sint urme de toamna pe aici...
o claie a unuia, miron.
coloana dorica.
o privire spre turnul lui budu si al anei.
doua caciuli.
imi plac mult formatiunile calcaroase din zona platoului ocolasului mic.
ne-am urcat pe una dinte ele.
clasicul autoportret de grup, marca ioanei.
ne apropiem de zona cabanei dochia, prin padure.
peisajul este frumos, dar ii lipseste zapada...
este ziua nationala a romaniei - 1 decembrie - si sintem siguri ca la cabana vom gasi un grup de petrecareti. spre mirarea mea, atmosfera este linistita acolo.
cetatuia si piatra lata a ghedeonului inrameaza imaginea lacului de acumulare.
mergem spre toaca.
desi e prima zi de iarna, nici o picatura de alb in jur. undeva, in zare, calimanii si rodnei mai compenseaza cu ceva urme de zapada.
valea de sub toaca.
imagine de plumb.
vad prin binoclu alti masivi si mi se face dor de munti mai indepartati... abia astept...
panaghia.
la intorcere, coborim pe lutul rosu si ne abatem citvea minute pe la camera patrata, unde imi fotografiez prietenii. desi nedormit si foarte obosit, savurez din plin aceasta iesire care ma relaxeaza mai mult decit orice somn adinc. incep sa imi revin si am o pofta adinca de munti... voi mai iesi, zilele urmatoare, in bicajel si in piatra craiului... va urma...
