vremea a fost frumoasa in weekendul acesta, in mod normal ar fi trebuit sa fiu pe undeva prin munti, pe vreun perete. doar ca o mica accidentare nu-mi da pace si nu ma pot misca cum trebuie, asa ca am ales sa stau cit mai linistit citeva zile. simbata am plecat cu trenul spre vladeni, inainte de rasaritul soarelui. am fost singur si m-am simtit excelent. este prima iesire in care ies sa si fotografiez pasari, nu doar sa le observ. din pacate, nu stapineam foarte bine aparatul, dar, tinind cont ca e prima iesire la poze si ca am fotografiat pasari, nu oameni (si astea zboara, nu gluma) sint multumit. prima pasare - o cucuvea (athene noctua).
aveam sa vad mai multe cucuvele in aceasta zi. imi place foarte mult pasarea asta cu privire ferma, hotarita, care nu lasa privirea in pamint oricit te-ai uitat la ea.
in cele din urma, timid, am lasat-o eu...
atras de un cird de lebede de vara (cygnus olor)- maturi - cei deschisi la culoare - si imaturi - cei inchisi. dar cu aceste lebede ne revedem mai tirziu, nu-i bai...
am salutat, respectuos, un stol de sticleti galagiosi (carduelis carduelis),
si m-am uiat, apoi, la un sfrincioc cu frunte neagra (lanius minor). pe cei rosiatici (lanius colurio) nu m-am obosit sa-i fotografiez... ii vad mai tot timpul.
citiva grauri (sturnus vulgaris) zburau de ici-colo, pe deasupra mea. in pofida imaginii proaste pe care o are, mie imi place mult graurul, mai ales in penajul de iarna.
tot ei, la uscat, pe sirme.
am ajuns, destul de repede, pe malul lacului halceni. multi oameni pe dealuri - se culeg viile... aici, o chirighita cu obraz alb (chlidonias hybrisus) agitindu-se in preajma mea.
uitindu-ma prin binoclu, mi-a dat seama ca sint in preajma puilor ei si am plecat repede de acolo... pur si simplu facea o harmalaie careia nu multi i-ar rezista... chirighitele sint mame foarte dedicate, nu ezita sa infrunte pericole carora nu le-ar face fata, in mod normal...
pe un dig, bucuria mea cea mai mare - pescarasul albastru (alcedo atthis). in delta ii priomisesem ioanei un premiu daca reuseste sa mi-l imortalizeze. aici, pe acest dig, am stat mai bine de o ora si am vazut in jur de 25-30.
in stinga mea un corcodel mic (tachybaptus ruficollis) isi facea binecunoscutele scufundari.
parea sa fie un juvenil si avea chef de joaca... cam in acelasi loc, timp de o ora, am vazut pesti destul de mari sarind din apa... nu am inteles de ce, dar la intervale scurte de timp iarasi sareau...
nu am fotografiat decit ceea ce m-a intersat in mod deosebit. am preferat sa stau mult timp cu binoclul la ochi si sa urmaresc comportamentul pescarasilor albastri, al unor becatine, al unor lebede, stirci, corcodei mari, rate mari, stirci cenusii, gainuse de balta. e faina fotografia, dar daca te concentrezi strict pe ea pierzi o multime de scene frumoase, care, la urma urmei, tin de viata, de efemer, si fara sa fie imortalizate.... eu, in mod clar, prefer lentila binoclului decit pe cea a camerei foto. totusi...
nu m-am abtinut sa nu fotografiez o becatina comuna (gallinago gallinago), limicola de dimensiune medie, usor de recunoscut dupa abdomenul bombat si ciocul lung, in raport cu dimesiunea corpului. are un zbor in zig-zag, caracteristic.
cum am stat linistit, pasarea m-a acceptat in preajma ei cit timp si-a facut siesta. sper sa ne mai intilnim!
pescarasul albastru este una dintre pasarile mele preferate. penajul contrastant - albastru, alb, caramiziu, ciocul relativ mare, felul in care pindeste, atent, prada - pesti mici - dupa care plojeaza fulgerator in apa - toate astea il fac sa merite denumirea britanica de "kingfisher".
am ajuns destul de aproape si de el si i-am facut citeva poze... de fapt, atunci cind am hotarit sa ies spre baltile de la halceni, asta imi si doream: sa fotografiez un pescaras albastru. am vazut in jur de 30 simbata, observindu-i pe indelete...
un exemplar mi-a pozat constiincios, fara mofturi.
cu o dexteritate aproape exersata.
din cind in cind plonja in apa si revena cu un peste mic pe care-l inghitea cit ai zice... peste.
pescarasul, in zbor. lumina venea din spate si penele sale capatau irizatii metalice, cea ce-l facea usor de descoperit in stuful uscat.
citeva codobaturi albe (motacilla flava) se jucau in zona.
ei, si iata din nou lebedele noastre... cei inchisi la culoare sint puii, care isi vor schimba penajul dupa ce vor iesi din iarna.
o relatie foarte buna intre parinti si copii...
aici, un parinte scapat de grijile cuibaritului si educarii unor pui mici... ai lui sint, de-acum, mari...
citiva ereti de stuf dadeau tircoale baltii.
a aparut si un uliu porumbar (accipiter gentilis), zapacit de citeva chirighite agitate (pasarea alba de deasupra).
l-am urmarit citeva minute bune.
s-a repezit intr-un stol de pasari mici, dar fara succes...
dupa citeva minute, satul de atita agitatie, domnul uliu s-a retras...
undeva, spre vladeni, o cucuvea bine camuflata intr-un copac, privea, linistita, cerul, incercind sa afle, cumva, starea vremii.
cum am aparut in zona, a lasat cerul si a pus ochii pe mine. carevasazica, asa...
doi cai nici macar nu o bagau in seama.
ca sa ma vada mai bine, cucuveaua s-a urcat pe un stilp.
bai ce se uita - ca dusmanul...
pe lacurile dinspre vladeni, multe, foarte multe rate rosii (aythya nyroca) - cele din fotografie, rate cu cap castaniu, mari, ciriietoare, sute de lisite...
un mascul de rata rosie, tratindu-ma cu spatele.
la final, am indreptat aparatul si spre un lacar de stuf, zic eu (acrocephalus scirpaceus). era ora 13.30 si un soare fierbinte topea aerul, care, la rindul lui, imi topea plaminii. am ajuns in gara pustie a vladeniului si, cum nu gaseam nici o farima de umbra in jur, am prins soseaua care, in 10 minute, m-a scos in centrul satului unde, in asteptarea trenului, m-am cinstit cu o bere rece, mindru de isprava mea. m-am simtit foarte bine simbata, intre pasari!
