Dupa seara cu iris am plecat spre tulcea => maliuc pentru a participa la tabara Societatii Ornitologice Romane. Ioana povesteste si ea la adresa http://muntesifotografie.blogspot.com/2009/08/tabara-de-ornitologie-delta-dunarii.html . Pe scurt: au fost in jur de 120 de oameni, copii si adulti, am stat citeva zile campati in apropierea lacului furtuna, apoi am mutat calabalicul pe plaja de la vadu.
am incercat sa ma trezesc in fiecare dimineata la 5, sa merg sa vad pasarile. lacul furtuna este una dintre cele mai bune zone ptr observarea pasarilor: limicole (pasari de tarm) - sitari de mal, becatine, fluierari, piciorongi, batausi - stirci de noapte, cenusii, galbeni, rosii, pitici, egrete mari si mici, lopatari, tiganusi,lebede, mii de lisite, rate mari, mici, cu cap castaniu, rosii, motate, fluieratoare, ciriietoare, pestrite, pelicani etc, etc. am facut o lista cu pasarile observate pe indelete si s-au strins peste 90 de specii.
organizatorul taberei - domnul Eugen Petrescu, seful Biroului Tulcea al Societatii Ornitologice Romane (SOR). mii de multumiri pentru tot si pe aceasta cale. nu e chiar usor sa organizezi asa ceva...
binoclul si l-a adus fiecare (indispensabil), lunetele au fost ale organizatorilor. toti cei prezenti au avut ocazia sa observe de aproape o gramada de specii de pasari, dar, din pacate, nu chiar toti si-au manifestat interesul...
doamna polea - bucatareasa noastra - a reusit sa ne desfete cu fel de fel de delicii culinare gatite la ceaun mare. nu cred ca cineva a avut nemultumiri...
apa ptr gatit s-a carat cu barcile din maliuc si s-a depozitat intr-un rezervor mare.
ceaunul cu bucurii...
avram din constanta. cu el am facut o incursiune pina pe lacul furtuna cu o saltea gonflabila. faina exlporare, nu? psarile erau aproape si noi le priveam de la nivelul apei, adica de la nivelul lor...
mi-au placut mult copii din maliuc. educati, saritori, cu bun simt. majoritatea...
prima iesire cu barca a fost pe lacurile ciobanica si crulic.
am iesit mai multi, in 5 barci. noi am mers in barca lui costi.
o chirighita cu obraz alb se agita si nu intelegeam de ce...
dar, cind ne-am uitat mai atenti, printre foi de nuferi...
am vazut puiul... chirighitele, aveam sa vedem, sint mame foarte devotate.
pe deasupra canalelor o multime de prigorii (merops apiaster). ioana a reusit sa fotografieze doar una...
din cind in cind, cite un stirc rosu (ardea purpurea), speriat de zgomotul barcii noastre, isi lua zborul spre o zona mai linistita (dar asta cred ca e totusi un stirc cenusiu).
prietenul sau, stircul cenusiu (ardea cinerea) ii urma exemplul.
egreta mare (egretta alba) nu se lasa mai prejos.
la un moment dat, exact deasupra barcilor, au aparut 3 codalbi (haliaeetus albicilla). erau foarte aproape si i-am observat bine prin binoclu.
codalbul este cea mai mare rapitoare din delta (si chiar din romania). aici avem un exemplar juvenil inca.
s-au rotit deasupra noastra citeva minute.
intr-un copac, ascuns de teama codalbilor, un stirc galben (ardeolla raloides).
pe lacul crulic, am fost intimpinati de cormorani mici (phalacrocorax pygmeus)
si de lebede de vara (cygnus cygnus), cochete si increzute, care ne-au tratat cu spatele.
un biet cormoran mic se prinsese in plasa unui navod...
a fost eliberat si dus in tabara. nu, nu l-am gatit, a ramas pe mal pina si-a uscat penele si apoi si-a luat zborul. desi est una dintre cele mai dibace pasari de apa, cormoranul nu are glande cu care sa-si lubrifieze penele. astfel se explica pozitia sa cu aripile larg deschise.
un stirc galben era la ora de plimbare pe malul unui canal.
egreta mica (egretta garzetta) defila in colanti negri si sandale galbene.
am vazut multi pescarasi albastri (alcedo atthis), dar de fotografiat n-am prea reusit sa-i fotografiem... doar aceasta poza cam miscata sta dovada intilnirii noastre...
in tabara, program de voie. unii dormeau, altii cintau (andra si rares din cluj, mai ales), altii vorbeau.
citiva dintre noi am participat la inelari (pasarile se prind cu ajutorul unor plase, apoi se iau citeva masuratori - aripa, lungime, picior, cioc etc - li se pune un inel la picior si se elibereaza.)
vedeta a fost un exemplar de jynx tortilla (capintortura).
denumirea populara provine de la faptul ca, de cite ori este in pericol, pasarea isi intoarce capul intr-un mod ciudat.
au mai fost citiva lacari - mari, mici, de stuf.
niste pitigoi mari, niste pitigoi albastrii,
o pitulice sfiriietoare (phylloscopus sibilatrix),
doua libelule,
si o femela de ciocanitoare pestrita mica (dendrocopus minor).
speriata, biata de ea, costi a luat masuratorile obisnuite si a eliberat-o cit a putut de repede.
a mai fost o iesire faina cu barca pe lacul furtuna.
in fata, aelx doctorul - zis drujba - si alex "hunter", pe care l-am cunoscut in primavara in macin (el era ranger acolo), reintilnindu-l in aceasta tabara intimplator. ce fain! mai ales ca am descoperit ca pe 17 octombrie o sa facem cam acelasi lucru...
pasarile incepeau migratia. stoluri mari de tiganusi ne survolau destul de des. dar cea mai mare bucurie in aceasta privinta am avut-o la coada lacului sinoe, pe gruindul chituc: intr-o seara, in doar o ora si jumatate, am numarat inte 850 si 900 de stirci rosii in zbor...
un tiganus (plegadis falcinellus). erau sute in zona, pe malurile lacului furtuna... nici n-ai crede ca sint pasari atit de rare in europa
o egreta alba
si un amestec de chirighite si pescarusi rizatori.
aici, un soim al rindunelelor (falco subbuteo). usor de recunoscut datorita penajului rosiatic din jurul picioarelor.
si multi sitari de mal (limosa limosa).
iarasi pescarusi rizatori (larus ridibundus)
in barca: alex doctorul, alex din macin, luci din iasi, florin, manu, laur si prietena lui.
doua lebede decoleaza.
doua? vorbesc prostii... mai multe...
in urma lor, o pana, marturie a unui zbor oglindit.
apare si un pelican comun (pelecanus onocrotalus). pe cel cret (pelecanus crispus) aveam sa il vedem pe indelete pe lacul sinoe.
cel comun are o pielita roz in jurul ochilor, pielita ciocului mai galbena, penajul un pic spre portocaliu si remigele negre, ca la barza alba (se vede usor cind e in zbor).
am mai iesit la pasari si pe celalat mal al lacului furtuna. am vazut si acolo multe, foarte multe pasari. la un moment dat, birdwatchingul s-a transformat in pigwatching - o scroafa imensa cu doi purcelusi se hranea la citeva sute de metri mai incolo.
aici, niste rate mici (anas crecca).
ioana si alex. ei au fost intr-o dimineata, pe la 5, pe malul lacului, intr-un cort de camuflaj. au facut citeva poze faine, pasarile venind destul de aproape. pe drum s-au intilnit cu un mistret... dar mistretii erau blinzi de data asta...
laur. el a fost mai tot timpul pe drumuri, cu barca.
alex, doctor radiolog. foarte nostim si mereu pus pe sotii. si cu el ne stiam de ceva vreme, cred ca ne-am intilnit in munti cu niste ani in urma.
romica.
nicu maioru, prietenul nostru din maliuc. un copil foarte fain, energic, muncitor, lipicios. sper sa ne revedem.mi-a placut stringerea in brate de la sfirsit!
florin
razvan. un fotograf bun, citeva poze de-ale lui pot fi vazute pe fotonatura, la userul "zet".
sus-semnatul.
seara de seara, ne stringeam la focul de tabara, unde copiii cintau citeva ceva (nu o sa uit curind: "focul arde, se framinta..."), apoi le luau locul cei un pic mai mari (ceac-pac, rares si anda sa traiasca!). dupa foc, unii se culcau, altii citeau carte dupa carte (cu precadere un autor clasic din timisoara).
acum continui cu citeva fotografii facute (tot) de ioana din cortul de camuflaj. aici, o becatina comuna (gallinago gallinago).
si un crestet cenusiu (porzana parva), pasare foarte agila si greu si de vazut, daramite de fotografiat. asa se explica claritatea slaba a fotografiei...
in lumina rasaritului, doi fluierari de zavoi (tringa ochropus).
mai de aproape...
apare si un piciorong (himantopus himantopus), pasare foarte usor de recunoscut, datorita picioarelor lungi si rosii.
citeva becatine.
o chirighita cu obraz alb (chlidonias hybridus) si puiul ei
la micul dejun.
un nene pescar, cu o barca veche din lemn, cu ghionder... din ce in ce mai rara imaginea in delta - acum toti au barci cu motor... desigur, nu se va mai naste nici un ivan patzaichin la mila 23...
urme... o fotografie facuta de ioana, care mie imi place foarte mult...
doamna petrescu, mama tuturor...
nicu, luptindu-se cu un peste cit el de mare. ce bors bun a iesit!
un juvenil de stirc de noapte (nycticorax nycticorax), in apropierea taberei.
acelasi, dar in zbor.
amestec specific deltei - chirighite, lebede, pescarusi, sitari de mal.
un pelican comun se uita curios la noi.
nu a vazut nimic interesant si a plecat.
am plecat din delta cu inima strinsa - tare mult imi plac locurile acelea. am ajuns la tulcea si am incrcat calabalicul intr-un autobuz vechi, care ne-a dus pina la vadu. a urmat montarea taberei si... explorarea zonei.
in fiecare dimineata, ne-am trezit la rasarit, dadeam cu capul in el de cum ieseam din cort...
alex a dormit pe plaja, in speranta ca mica sirena va iesi si se va intinde linga el. n-a fost sa fie, de data asta...
foarte faine si diverse pasarile din bazinele de la vadu si de pe lacul sinoe: multi califari rosii, califari albi, pelicani comuni si creti, mii de rate de tot felul, limicole (fugaci, prundarasi, batausi, ciocintors, piciorongi, sitari, becatine, notatite), stirci, lopatari, egrete, pescarite (sterna caspia, regina lor), chire, chirighite, tot felul de pescarusi (mici, argintii, rizatori). am iesit zilnic, de doua ori. multumesc baietilor de la care am invatat multe: liviu, costi, soni, manu, adrian si florin din pitesti. asta e cel mai mare cistig al meu - am observat specii de pasari pe care nu le intilneam in zonele in care merg cu precadere.
ioana, in spatele unei lunete. sau: o luneta in fata ioanei.
in orele de letargie, plaja si balaceala... cu amalia din timisoara, alex si toti ceilalti.
sala de mese, transformata ad-hoc in sala de spectacol.
adrian si liviu.
la coada lacului sinoe.
m-am bucurat mult sa intilnesc multi oameni interesati de pasari, am vorbit mult pe tema asta si am aflat multe.
alex si paul, cu un sarpe de apa, salvat din mina nemiloasa a unui cioban.
liviu, raul, alex si romica. cam singurei baietii astia, mica sirena inca nu s-a aratat...
rasarit vazut din usa cortului, in ziua plecarii. din pacate, eu si ioana nu am putut ramine pina la sfirsit.
am ramas cu amintiri placute, cu nostalgii. am cunoscut multi, chiar multi oameni faini si multe, chiar multe pasari cel putin la fel de faine. toata stima pentu organizatori si pentru profesorii care si-au adus copii aici. sper sa ne revedem!
