simbata si duminica in cheile bicazului, intilnindu-ne cu radu si cu mike, prieteni din bucuresti. am facut citeva echipe si, simbata dupa-amiaza, intre nori si vagi raze de soare, am mers spre peretele suhardului. mihai si catalin au intrat in fisura centrala,. radu cu mike in gentiana, eu cu octavian in diedrul cuiburilor de soim.
era cam innorat cind ne indreptam spre perete. chiar rideam - in ultimele doua dati cind am intrat in traseul asta, a trebuit sa ma dau jos din cauza ploii...
am mers eu cap, octavian venind secund.
regruparea este deasupra unei fisuri rosii, sanatoase, cu prize clare, cotata pe undeva pe la gradul 7-/7.
octavian, ptr prima data in cheile bicazului, a mers excelent, scotind prima lungime rotpunkt, fara probleme.
octavian, culegind flori.
sub prima regrupare.
lacul rosu, fotografiat din prima regrupare.
a ouda lungime - mai usoara - este in totalitate un diedru larg, in care mergi din sprait in sprait, fara mari dificultati.
a doua lungime tot liber, pentru amindoi.
ultima lungime mi-a iesit liber de data asta, pasul cheie fiind intr-o fisura inghesuita, care era un pic umeda. apoi traseul trece peste o creasta si iese, cu miscari usoare, sus. se regrupeaza la un copac si se priveste, cu bucurie, lacul rosu.
octavian, chiar la iesire. dupa mine, diedrul cuiburilor de soim este cel mai frumos traseu din suhard. ma bucur ca am reusit sa-l scot la liber integral, cap de coarda. prima data trasesem de o bucla la pornirea in ultima lungime. ma bucur ca i-a placut si lui octavian, el fiind ptr prima data in aceasta zona.
ultimii irisi.
am ajuns repede sus, pe suhard, privind spre raza soarelui.
aici gradian zinelor, in prim plan, piatra altarului in mijloc, creasta sugau-munticelul in spate si sin spate de tot, stinga, ceahlaul.
ioana, irina si viorica ne asteptau sus.
au iesit din trasee si ceilalti prieteni.
si am terminat ziua pe suhard aruncind o privire spre peretele vestic al fagetului ciucului, de unde ne facea cu ochiul lacrima de piatra, traseul lui mircea noaghiu.
asa ca, a doua zi, iata-ne - pe mine si pe octavian - la baza lacrimei de piatra. eu am intrat de multe ori in acest traseu, octavian prima data. am mers tot eu cap de coarda.
primele doua lungimi ies la liber, cu un plus de frumusete in traverseele din cea de-a doua.
in a doua lungime merg liber pina sub regrupare, dar am grija sa iau spre fuinal o cadere de citiva metri... asa, pentru diversitate. a treia lungime merge frumos pentru amindoi.
octavian e incintat si asat face ca si eu sa fiu incintat. mereu m-am simtit bine in acest traseu, mai ales ca am dus in el o gramada de oameni. pian la urma, cred ca in alpinismul clasic, asta este una dintre provocari: impartasirea aceleiasi stari.
gradina zinelor, vizavi.
a 5-a lungime este cea mai lunga si cea mai variata - traversee expuse, citeva pragulete cu alveole, o fisura buna de bavareza.
octavian, pe la jumatatea lungimii.
cred ca voia sa omoare o musca.
chiar sub regrupare.
din regruparea de sub tavan, catre lacul rosu.
plec si pe ultima lungime - trecerea tavanelului care pare mai grea decit este.
sub tavan, se traverseaza catre stinga.
am regrupat la doua pitoane la 5 m sub padure, sa pot comunica cu octavian.
deasupra tavanului.
sus, bucurie. e un traseu frumos, cum sa nu te bucuri?
poza de grup... ne-am intilnit simbata, am catarat doua trasee. eu unul m-am simtit bine, sper sa ne revedem. octavian - desi a inceput sa catere acum un si jumatate - este un partener de nadejde, cu psihic foarte bun, concentrat. in diedru a tras de vreo 2 bucle, in lacrima doar in citeva locuri expuse (deasupra tavanului, de exemplu, este 8+). s-a descurcat excelent, traseele fiind la prima vedere.
retragerea o facem pe poteca, pe deasupra peretelui razei soarelui.
peretele cu lacrima de piatra, vazut de la baza.
ne-am strins cu totii pian la urma - ioana cu radu si cu mike au facut creasta estica, mihai si catalin fisura surducului, traseu provocator ptr ei (bravo, bai mihai, la mai mare si mai tare!!!). aici, ioana, pregatindu-se sa treaca laposul, la intoarcerea din creasta estica.
si gata, a trecut!
seara s-a terminat cu o bere si intoarcerea la corturi, in sugau. noi am strins si am plecat spre iasi dupa ora 9 seara. a doua zi, dimineata, eu si ioana ne-am trezit cu nopatea in cap si am plecat spre larga jijia, sa vedem pasari. dar asta este o alta poveste... a fost o iesire faina si bucuria noastra cea mai mare - mihai si ioana sint de acord - este ca prietenii nostri din bucuresti s-au simtit bine si ca am reusit si noi, poate, sa contribuim un pic la treaba asta.
