pintenul lui catalin, cu andrei, de data asta. eu a treia oara in acest traseu. un traseu greu, teren de aventura pe alocuri (pitonat in 1962), cu portiuni neasigurate unde ai de luptat cu iarba (asa se intimpla cu traseele nefrecventate). oricum, ramine, in mod clar, in topul meu personal, mai ales datorita diversitatii lungimilor si a peisajului alpin, salbatic. si, evident, a denumirii superbe - pintenul lui... catalin.
prima lungime incepe pe niste pragulete cu iarba, unde trebuie sa fii foarte atent, continua cu o surplomba si se incheie tot cu niste praguri pline de iarba unde nu prea ai cum sa te asiguri. toata ziua am stat in plin soare, cu foarte mici exceptii. veneam dupa o noapte cu putin somn si, partea cea mai proasta, caram dupa mine o raceala netratata. prin urmare, ieri, mai toata ziua, m-am simtit slabit, m-a durut gitul tare, mi-a fost somn... dar am uitat de toate astea, caci traseul nu prea iti lasa sansa sa te gindesti la ale tale.
a doua lungime incepe cu o fisura larga si continua pe un sistem de fisuri-furca, unde poti merge la liber daca te chinui, sau la artificial, daca esti mai comod. noi am facut o combinatie...
la inceput, lungimea este slab asigurata. in plus, eu am si ghinionul sa nu vad de la inceput primul piton...
dar a mers ok, am prins repede inaltime.
spre finalul lungimii peretele devine surplombant.
se regrupeaza undeva pe un pragulet mic - singura regrupare ceva mai incomoda.
inte timp, andrei isi facea autoportrete caracteristice in regrupare.
a venit bine si el - de fapt, pe tot traseul s-a miscat bine, e un secund atent si disciplinat, tinind cont de faptul ca experienta lui de trasee clasice mai dificile e restrinsa. a 4-a lungime imi place cel mai mult - un horn strimt, in care ramonezi ca o rima, la limita. pasajul cel mai dificil si cel mai expus este iesirea din acest horn.
ziua a fost superba, poate prea cald...
din regrupare, spre sugau.
primul horn din viata lui andrei, cu rucsacul atirnat. a venit repede.
la iesire.
pe aici trebuia sa iasa din horn.
inti o mina,
apoi si un umar,
in fine, cu ceva emotii din cauza rucsacului care se mai intepenea, a iesit cu bine sus.
era bucuros nevoie mare...
regruparea e imediat in stinga hornului.
peisajele sint spectaculoase.
a 5-a lungime pleaca pe o fisura asigurata cu niste tevi fara inel.
se iese pe un pinten, spoi se traverseaza un pic stinga si se parcurg citeva praguri cazute si un hornulet cu ceva vegetatie.
soseaua, mult sub noi.
regruparea de sub virful pintenului.
si iata-ne pe pintenul meu. andrei si catalin, pe pintenul lui catalin... unul dintre locurile mele preferate din muntii romaniei...
fotografie spre cheile sugaului si munticelu.
peretii de sub noi, spre politele bardosului.
si andrei, in virf de pinten de catalin...
din virful pintenului, se face un rapel de 15-17 m pina in strunga cu mesteacan, loc frumos, de popas, unde ne-am bucurat citeva minute de umbra...
de aici, pe peretele din spatele pintenului se vad citeva pitoane. urmeaza o lungime de 45 de m, cu citiva pasi de artificial la inceput, cu o traversare lunga in dreapta pe o brina si iarasi cu o fisura care ne scoate in padure.
din strunga, in jos.
din strunga, in sus.
paparazzi, surprinzindu-se singur in fotografie.
la sfirsit, obositi, insetati, bucurosi. ma simt foarte bine, bucuria de a revedea traseul asta drag alunga oboseala. doar durerea de git ma siciie inca.
retragerea este foarte frumoasa, la inceput prin padure, apoi printr-o fineata superba.
niste adaposturi parasite, din lemn, se integreaza perfect in peisaj.
in spatele crestei de deasupra sugalui se vede clar ceahlaul (recunoasteti ocolasul mare).
peretii dinspre sugau si munticelu.
e un soi de tabiet pentru mine sa imi fotografiez partenerii linga acest adapost, de cite ori ma retrag din peretele surducului.
iesim in sosea, traversind bicazul. o adevarata placere, dupa atitea ore de stat in espadrile.
se pare ca andrei nu e de acord...
si o imagine de ansamblu a peretelui nordic al surducului - in mijloc fisura artei, in dreapta peretelui, pintenul lui catalin.
eu cu vlad si cu mihai ridem si vorbim pina la iasi. obosit, andrei adoarme in masina.
ma intreb ce visa...
