ploua cam in toata tara, dar am iesit in chei cu sperante si planuri mari. era innorat, mirosea a ploaie, am intrat cu mihai in diedrul cuiburilor de soim, traseu pe care il consider cel mai frumos din peretele suhardului.
am pornit bucurosi, plini de sperante.
prima lungime este cea mai frumoasa - o fisura rosie, cu prize sanatoase, care a iesit la liber. cred ca e un 7- acolo, e asigurata foarte bine si e extraordinar de spectaculaosa.
eu eram cap, mihai fotograf. mai si fila in timpul acesta. deja ne bucuram ca scapam de ploaie.
n-am intilnit in prea multe locuri rosul asta... oricum, stinca e foarte sanatoasa.
citeva spraituri iti ofera posibilitatea sa iti odihnesti miinile, destul de solicitate in aceasta portiune.
am ajuns eu in regrupare, a venit si mihai si... a inceput sa ploua. am stat, am mai stat, sperind ca totul se va opri repede. ploaia s-a transformat in mazariche, ne-am udat serios, am si inghetat un pic.
a mers mihai citeva pitoane in a doua lungime, dar a devenit clar ca nu se va indrepta vremea. se udase totul in jur, asa ca era firesc sa ne retragem. am facut rapel, nacajiti. am mers in sugau, ne-am intilnit cu andrei si am urcat o fisura surplombata, sa nu zicem ca nu facem nimic... a tot plouat simbata, pina pe seara... ghinion!
