o iesire improvizata, am aflat joi ca plecam vineri la 5 dimineata. perfect! cu mircea dudu am mai facut citeva ture faine, pe nucu nu il stiam decit din vedere, pe florin deloc. la 12 am inceput urcarea din borsa spre statia meteo iezer din caldarea zanoaga mica.
zapada destul de moale ne facea sa ne afundam pe alocuri. vedeam cam ce ne asteapta: in fata zanoaga mare, cu pietrosu.
piciorul mosului. fiecare vilcel avea scurgeri de zapada, mici avalanse. un inceput de aprilie foarte calduros...
zanoaga mare.
am ajuns la statia meteo iezer, proaspat renovata. de acolo am zis sa urcam un pic spre creasta, ca mai erau citeva ore de lumina.
nu aveam pusi coltarii si am dat peste o panta cu zapada intarita bine, dar am urcat sapind citeva trepte cu pioletul si apoi urcind un vilcel vertical.
cu coltari ar fi fost un fleac, fara, insa, ceva mai solicitant si mai expus. zapada era foarte tare si nu puteam face urme cu rama bocancului.
nucu in actiune.
maria sa mircea dudu, autoproclamat "rege al buciumului".
vizibilitatea buna ne-a incintat. de fapt, in toate aceste zile ne-am bucurat de vreme calda si de un cer senin.
inca un vilcel si ajungem in creasta.
am urcat printr-un horn, cit mai pe linga stinci, ocolind portiunile expuse, cu zapada mare. dupa amiaza este destul de riscant, temperatura ridicata faciliteaza declansarea unor avalanse.
nucu traverseaza si el. la 52 de ani, nucu se misca foarte bine si se bucura de tot ceea ce vede in jur. el a fost initiatorul turei. cunoaste bine zona - a parcurs de multe ori creasta muntilor rodnei iarna.
iesim la nivelul crestei si ne bucuram de peisaj. stam citeva minute, improvizam o lectie de geografie, ne uitam pe harta.
coborim pe linga peretele din imagine, zonele de umbra sint lejere - zapada e intarita.
din pacate, muchia mosului si virful pietrosul ne ascund spectacolul apusului. ne intorcem spre locul nostru de cazare - statia meteo iezer.
a doua zi vremea e superba. ne punem coltarii si...
ne uitam spre pietros.
alegem sa urcam spre creasta pe vilcelul din stinga imaginii, aflat in umbra.
zapada e intarita si mergem la cramponaj, destul de lejer si in siguranta, desi inclinatia e mare.
vizavi, pietrosu pare nerabdator sa ne intilneasca.
vilcelul ne scoate undeva la 50-100 m sub creasta.
nucu tratind pietrosu cu spatele. ei se cunosc de multa vreme, asa ca isi permit.
ziua e minunata, merg in tricou. sintem foarte bucurosi si glumim tot timpul.
orice am face, nu putem scapa de umbrele noastre, care ne urmeza, fidele.
se bucura si ele de lumina generoasa si fac giumbuslucuri.
mergem pe creasta care ne conduce spre curmatura pietrosului.
soarele nu a apucat sa inmoaie de tot zapada, asa ca ne deplasam in siguranta. in stinga, virful buhaescu mare, care in hartile mai vechi apare drept rebra.
privire spre tarnita la cruce, negoiasa mica, saua la carti si negoiasa mare.
creasta e clar conturata si ne conduce spre virful pietrosu.
in zare, o salutare din partea tiblesului!
virful buhaescu mare, impunator, pornind din caldarea cu taurile buhaescu, eronat, in hartile vechi era trecut drept "rebra". rebra, de fapt, este in spate, pe creasta principala si este mai mic (2119 m, fata de 2268 m, cit are buhaescu mare, probabil al treilea virf al masivului, dupa pietrosu - 2303 si ineu - 2279 m). eu am avut o harta mai noua, corecta - cea de la bel alpin, cu un ghid facut de andrei beleaua, dinu mititeanu si petru goja.
ne apropiem cu totii de pietrosu.
aici, intre pietrosu si buhaescu mare facem un scurt popas.
urcam, intii spre pietrosu, privind, in urma, spre buhaescu mare si tarnita la cruce.
zapada mare a curs la vale, dar citeva urme de cornise au ramas, marturii ale unei ierni serioase.
de pe pietrosu, fotografiem muchia mosului, creasta serioasa ce desparte zanoaga mare de zanoaga mica.
mi-ar placea sa ajung odata acolo si sa urca aceasta muchie a mosului. e nevoie de citeva pitoane si de o echipa experimentata.
aparatul a facut si o poza pe virful pietrosu - cel mai inalt din orientali, cu cei 2303 m ai sai.
intoarcem privirea spre sud si parca intram in atmosfera altei planete.
coborim de pe pietrosu si stam ceva timp la soare, ca niste batrinei ce sintem. e minunat, stam fara tricouri, e liniste peste tot. doar un corb taie, din cind in cind, orizontul si linistea.
in cele din urma incepem urcarea pe buhaescu mare.
si aici, urme de cornise.
urcarea e sustinuta la inceput, dar spectaculoasa, pe marginea corniselor.
valurile rodnei.
linia orizontului e clara, taind cerul in doua.
virful buhaescu mare ne ofera privelisti albe spre buhaescu mic, vf. gropi si rebra.
in zare, vedem ineul, masiv, continuindu-se cu creasta plescutei.
ineu, in plan indepartat, al doilea virf al muntilor rodnei. cu un an si ceva in urma, am avut privelisti minunate de pe acest virf...
ne intorcem pe acelasi drum, spre curmatura pietrosului.
zapada este acum foarte moale si umeda si incercam sa mergem cit mai pe linia crestei, fara sa taiem pante mari.
nucu, putrind citiva nori in spate.
privire catre est, spre virfuri din creasta principala:puzdrele, laptele, galati, gargalau, ineu..
soarele isi face treaba bine. daca o tine asa citeva zile, zapada nu are mari sanse.
la coborire, prindem o panta de zapada, apoi evitam vilcelele verticale pe citeva pante de iarba. stam citeva minute bune, in liniste, admirind caldarea zanoaga mica si statia metei iezer.
duminica incepem coborirea spre borsa, spre masina, pina la iasi e drum lung.
arsi de soare, rosii: aici florin.
eu, nu atit rosu cit negru. natura...
nucu.
mircea, cu nasul belit, chiar daca nu se vede bine in poza.
privire in urma. in dreapta, caldarea zanoaga mare si vf pietrosu, in stinga piatra alba.
jos e primavara in toata regula.
banuti.
o masina de spalat de pe vremuri. oamenii merg toti la biserica - e duminica. doar ca nu mai merg la pas sau in car, au acum masini de teren. mi s-a parut ciudat sa vad un sat din maramures in care jeepurile sint mai numeroase decit carutele si in care nu prea mai exista case vechi. peste tot sint vile, localnicii spun "grazie" in loc de "multam", multe locuinte marete stau goale, asteptindu-si stapinii, plecati la munca in italia. e rindul jostru, acum, sa cucerim roma... de fapt, ne lasam iarasi cuceriti si ne instrainam obiceiurile, traditiile, natura.
intoarcerea in primavara.
o ultima privire spre zapezile de sus.
