iarasi ceahlau, de data asta in echipa cu 3 studenti de-ai ioanei: andrei, stefan si... stefan. noi mai experimentati, ei mai tineri, mai neobisnuiti, dar entuziasti. la urcare spre duruitoarea, ceata.
o zi in care am avut de toate: ceata, soare, viscol, zapada, putintica ploaie, iarasi ceata, iarasi crimpeie de soare, iarasi viscol.
duruitoarea.
printre bucati de nori, lacul izvorul muntelui.
cusma dorobantului, de data asta in lumina.
ioana cu studentii ei, andrei si doi stefani.
inainte de jnepenisul de sub panaghia, soare.
la 10 minute dupa, ceata groasa.
ajungem sub toaca si eu ma hotarasc sa urc pe virf si sa astept acolo ap[usul. era destul de frig si norii se miscau, grosi, in zona, dar am spus ca merita sa incerc.
la inceput nu vedeam nimic de pe virf. totul era cuprins de o ceata laptoasa.
dar apoi, odata cu apusul, cerul a inceput sa se deschida.
am avut parte de o feerie: la picioarele noastre nori, deasupra nori, peste tot nori.
odisee spatiala.
o seara linistita la cabana dochia. a doua zi, bineinteles... ceata.
ceata... important este ca baietii s-au simtit bine, chiar daca ptr unii dintre ei efortul nu e un lucru obisnuit. dar impresiile lor, aveam sa vedem in zilele urmatoare, au fost entuziaste. daca li s-a deschis gustul si vor revei, cu sau fara noi, inseamna ca tura asta a fost reusita.
