pentru prima data in calimani... am mers de multe ori in munti precum bucegi, crai, fagaras, cheile bicazului, hasmas etc etc, dar in calimani nu ajunsesem... asa ca ideea de a iesi acum a fot binevenita.
am plecat din iasi pe la 4 diminetaa, cu masina, cu mircea dudu, ioana si cu mihai. am parcat la gura haitei si am inceput urcarea printre case imprastiate, spre cei 12 Apostoli.
vremea parea buna, noi eram entuziasti.
dar cerul s-a acoperit repede cu nori fiorosi.
ne indreptam exact spre ei.
un ciine ne-a insotit de jos. cam amarit, cu echipament de vara, caci blana ii era cam subtirica...
cu cit urcam, cu atit zapada devenea mai mare.
am strabatut o padure in care sigur, pe vremuri, fat frumos se intilnea cu muma padurii.
sus, pe platou, viscol in toata regula.
si zapada mare, mare de tot...
ningea viscolit, dar asta ne-a inveselit, caci muntele are si partea asta mai aspra, care noua ne place.
am mers usor spre apostoli, cautind un loc de cort.
l-am gasit intr-o seuta ascunsa de niste brazi si ne-am apucat sa sapam groapa.
si gata, cele doua corturi au fost ridicate... locul a fost foarte bun, ferit de viscol.
am pornit spre apostoli, prin vint. era frig...
in momentele de vizibilitate, am incercat sa facem citeva fotografii.
mosul, in ceata. un megalit care, privit din 3 directii, are chip de om.
grivel al nostru nu se lasa si ne urma pas cu pas.
mosul. de data asta, albit.
ne-am invirtti prin zona ceva timp, apoi...
ne-am, intors spre corturi. la un moment dat, o raza de lumina a spart norii si ioana a surprins foarte bine acest moment.
noaptea am facut ceaiuri in cort si ne-am culcat. ioana, avind probleme cu circulatia, a avut ceva probleme cu picioarele, dar am rezolvat situatia luindu-le in sacul meu si incalzindu-le bine.
a doua zi dimineata, un rasarit fabulos ne-a intimpinat... era 1 martie, prima zi de primavara...
am iseti iarasi spre aposoli, sa-i vedem cum trebuie.
lumina portocali, rosie, galbena, groasa, asa cum numai un rasarit la inaltime iti da ocazia sa vezi.
mosul si mucenicul in lumina proaspata a diminetii.
maresalul. cel din plan secund, bineinteles.
privin in zare, spre muntii rodnei, identificam vf.rosu - ineut-ienu, locuri in care am trait bucurii cel putin asemanatoare cu ceva timp in urma.
in lumina diminetii, totul prinde viata.
mircea.
pe un virfulet cu peisaj adinc.
forme de tot felul.
ne-am intors la corturi, le-am demontat, am mincat ceva si...
am facut ceai si...
ne-am coafat (valeu, mereu mi-e greu sa scot caciula din cap, e prea bine lipita) si...
si... am pornit la drum, intr-o dimineata de 1 martie, superba, alba, albastra, minunata.
norii capatau forme himerice
iarna autentica, in prima zi de primavara.
calimaniul mare, cu pietrosul si negoiul romanesc.
zapada era destul de mare in cele mai multe locuri.
ne scufundam pina la briu.
mircea, cam satul sa intre in zapada pina la briu. singura avantajata a fost ioana, care avea rachete de zapada si greutate mai mica in rucsac.
fiecare pas era o incercare.
in fine, vremea era frumoasa si chiar daca zaapda mare ne facea inaintarea anevoioasa, bucuria era constanta.
o privire in spate, spre grupul celor 12 apostoli.
din pacate, vremea a inceput sa se inchida catre prinz...
scopul nostru era sa coborim pe a pietrele rosii, asa ca am consultat harta. am vazut ca mai avem destul, ceea ce ar fi insemnat, inconditiile zapezii de acum, citeva ore bune,. adica retragerea pe intuneric, posibil.
ce, daca ai rachete de zapada nu cazi?
am decis sa ne retragem direct pe o panta, spre forestierele de la poalele muntelui, fara sa mai ajungem la pietrele rosii. zapada foarte mare, la inceput, aici ioana sta, de fapt, in picioare.
la final, autoportretul de grup, ne-am simtit foarte bine, am avut parte de o atmosfera pur alpina, cu viscol, dar si cu un rasarit superb, cu lumina si cu privelisti adinci. si ne-am plecat in fata celor 12 apostoli.
