planuiam cu vlad sa mergem in fagars, sa facem un traseu in peretele nordic al caltunului. a intervenit ceva in programul lui si nu ma mai putut pleca, dar cum tot au ramas libere simbata si duminica am zis ca macar sa profitam si sa dam o fuga in muntii nostri obisnuiti. am ajuns in chei si, la fata locului, ne-am hotarit sa incercam, in conditii de iarna, fisura artei.
conditiile au fost de iarna autentica, cu zapada multa si cu frig.
greseala noastra este ca am intrat tirziu in traseu, dupa ora 10. de obicei, ca sa iesi pe lumina din perete, in astfel de trasee te bagi odata cu lumina. pe rima lungime, vlad cap de coarda.
eu vin inghetat.
si plec mai deprarte, pe cera de-a doua - o fisura-horn in care ramonezi cu rucsacul atirnat de tine. problema a fost sa in anumite locuri peretii hornului erau imbracati in gheata. dar nu au fost probleme mari, m-am simtit in siguranta.
din a doua regrupare, fotografiem imprejurimile inghetate.
iarna in toata regula, nu?
vlad vine secund, disciplinat, cuminte.
sta un pic in regrupare si se uita spre lungimea care il asteapta.
tot o bucata de ramonat, apoi iesirea intr-un horn larg, cu iarba vara, deci plin de zapada acum. in ultima parte, pina in bifurcatie, asigurarile sint rare.
trece sigur ope el pasajele mai tehnice. urma bucata neasigurata, unde pune le un friend... in fine...
tot timpul iarna mi se pare mai grele lungimile in care sint secund, mai ales ca inghet in regrupare bine pina ajunge capul sus. am iesit si eu in bifurcatie.
eu am preferat sa incerc o continuare prin fisura surducului, vlad spunea sa o luam mai sus, prin fisura artei, prin diaclaza. din pacate, ora inaintata ne arat clar ca noaptea ne va prinde in perete. in februarie ziua este inca scurta, si cum noi am intrat dupa ora 10 in perete... am incercat citiva pasi prin surduc, dar zapada statea pe toate pragurile si primul piton era undeva la 10 m mai sus. nu aveam ciocan si pitoane la noi, posibilitati de asigurare cu mobile nu am gasit, asa ca am renuntat.
ca sa nu dormim in perete, am decis sa ne retragem. de la bifurcatie pina jos ar fi 3 rapeluri de 50 m. doar ca fisura e surplombanta, rapelurile se fac in gol si te scot in lateralul regruparii, deci trebuie sa faci balans sa agati o asigurare. primul raepl a mers oarecum ok, al doilea insa... ne-am balansat mult pian sa prindem regruparea. apoi nu veneau corzile. se intepenisera intr-o fisura. vlad a urcat pe prusice sa vada ce si cum. pina a rezolvat problema s-a lasat noaptea bine. ultimul rapel l-am facut, bucurosi, la frontale.
am coborit panta inclinata pina in sosea sprijinindu-ne in niste bete. zona esta instabila indiferent de anotimp. la fel si acum, mai ales ca era acoperita cu un strat dgros de zapada nefixata. noaptea am petrecut-o in lacul rosu, in masina.
a doua zi am urcat in ceahlau, prin neagra.
spre poiana varatec. intii un deum forestier lung, apoi prin padure.
zapada mare si aici.
am ajunspina pe virful varatec, de unde am admirat de aproape turnul lui budu si al anei.
destul de impunatoare...
o zona cu un platou de unde ai o priveliste faina in toate directiile.
ne-a intors la masina pe acelasi drum, bucurosi ca in aceste doua zile ma impacat si capra si varza - am si catarat ceva, ne-am bucurat si de privelisti autentice de iarna.
