a treia oara pe bicajel in aceeasi saptamina (avantajul faptuluic a in aceasta perioada nu muncesc...). in chei era zapada si frig, o iarna frumoasa, prin urmare.
norii se jucau cu cerul care se chinuia sa para senin.
pe bicaz si pe bicajel pluteau bucati de gheata sau zapada.
santinela si tavanele ne priveau, semete, de sus. e drept, nu au fost niciodata modeste...
vlad, mihai si andrei - coechipierii mei din aceasta zi. si din cite altele...
bicajelul? asta este bicajelul.
asa arata, fotografiata de sus, zona primei cascade. noi mergem la a doua, e mai mare, mai verticala (...), mai sustinuta.
si ne-am aruncat cu bucurie asupra ghetii.
andrei, la primele experiente reci... el, oricum, e un om foarte cald.
vlad zburda ca un mielusel.
uite ca andrei e aproape sus... asta este prima lui ascensiune pe gheata.
vlad, pe partea cea mai dificla a cascadei.
asta-s eu, pe stinga, unde se formeaza un soi de diedru.
sa fie mihai? sau un pompier?
cerul isi continua lupta cu norii. cred ca s-a terminat cu rezultat egal.
andrei, mic, mic de tot.
pe care sa-i aleg?
aici, eu.
o lumina albastra ne invaluie mereu in coltul acela. normal, doar si eu sint cu haine albastre...
mihai, si el ptr prima data pe ghiata. pina acum a mai gustat-o doar din pahare.
de ce dai, ma, de ce dai?
andrei s-a descurcat bine si, se pare, s-a indragostit de genul asta de miscare. normal, oamenii inteligenti se indragostesc de ceea ce la inceput pare sa-i respinga...
iarasi vlad.
si poza de final. de notat ca, in realitate, ochiul sting al lui andrei nu straluceste asa decit noaptea.
