a doua oara iarna in independentei, in decembrie. incercasem traseulsi in decembrie 2005, cred, in echipa de 3, cu vlad c si cu ionut. noaptea ne-a prins in ultima lungime si am facut rapeluri pina jos atunci.
de data asta doar doi. era frig...
pleaca vlad pe prima lungime. fisura era uda si lunecoasa, asa ca a asigurat cu dooua frienduri plecarea.
a ajuns sub tavanel.
si s-a chinuit un pic pina sa-l treaca. ptr mine nu au fost probleme, eram secund.
am plecat eu pe a doua lungime si, dupa ce am urcat pragurile cu zapada...
am intrat in fisura arcuita de inceput.
stiu bine traseul, ma descurc fara probleme chiar daca am miinile bocna.
a treia lungime ii revinelui vlad. si el are miinile inghetate, asa ca mai asigura cu un friend bavareza.
unpas, un pas, pina la marele popas.
in regurparea de sub traverseul artificial.
de vizavi, hornul mare se uita, mirat, la noi.
lungimea de artificial nu pune probleme, cu atitea asigurari. ma incalzesc bine pe ea.
ultima lungime ii revine, iarasi, lui vlad. urca precaut, se opreste sa-si incalzeasca miinile, la final sta mult intr-un pasaj de traversare fara posibilitati de asigurare, cu zapada.
eu inghet bine inr egrupare in tot acest timp asa ca, la auzirea semnalului de regrupare, plec nerabdator si ma mai incalzesc pina sus. hornul final e plin de zapada. cred ca mutra mea exprima destul de bine starea din acele momente... oricum, a fost fain, iarna, cu zapada si cu miinile inghetate, psihicul trebuie sa lucreze ceva mai mult.
