am plecat cu vlad din iasi simbata dimineata, in jur de ora 8. la fata locului, vazind zapada serioasa pe piatra altarului, ne-am hotarit sa facem creasta estica in conditii de iarna. traseul e usor vara, prin urmare, iarna, numai e asa de usor.
am pornit spre perete destul de tirziu, dupa ora 11.
peisajul era inghetat, ningea usor si cerul parea turnat in plumb.
am ales varinta de creasta si vlad a vrut sa plece el cap in prima lungime. lungime banala vara, dar, de data asta, datorita zapezii, problemele au parut repede, imediat dupa pornire, unde vlad trece cu ajutorul unui cliff.
vins i eu pe prima lungime si maerg apoi cap inca una, pina se intinde coarda. pitoane nu prea sint pe aceste lungimi, am asigurat la un friend si la un tanc si regruparea am facut-o cu un friend si doua nuci.
a mai mers vlad o lungime, pina sub biscuite, de unde am plecat eu pe lungimea cea mai tehnica, dupa ce am pus espadrilele in picioare. a fost ok, dar nu stiu cit m-au ajutat, ptr ca pe fiecare brinuta sau prag era zapada.
dar a mers ok, mai ales ca lungimea e bine asigurata.
vlad, in floarea virstei.
ultima lungime i-a revenit lui vlad si a ajuns sus folosind pioletul in hornul de la iesire.
sus, atmosfera de iarna autentica.
ne-a si nins un pic in traseu, ne-a si viscolit, conditiile au fost de iarna autentica.
echipa de virf.
serpentinele mari, spectaculoase.
am evitat brina de retragere, expusa si plina de zapada si am ales sa facem 3 rapeluri pina in poteca de jos.
noaptea ma petrecut-o afara, pe prispa cabanei bradut. a fost ok in sacii de dormit. a doua zi voiam sa intrem in traseul armata din gitul iadului, dar frigul si vintul ne-au facut sa schimbam planul. asa ca...
am plecat spre ceahlau. am aprcat masina la izvorul muntelui si am pornit spre poiana maicilor.
zi superba, soare.
mare de nori sub noi.
zapada nu a pus inca stapinire pe zona.
vlad, sprijinind una din claile lui miron.
pe platoul ocolasului mic.
ne-am intilnit cu un grupa mare de turistori. ne-am bucurat de revedere, am stat un pic de vorba.
mare de nori. mare...
cetatuia si calugarii.
dupa o pauza la dochia, am mers spre toaca. la dochia ne-am intilnit cu forest si julie, irina, kojak.
de pe toaca, priveliste larga in cele 4 zari.
ocolasul mare, vazut de pe toaca.
la intoarcere, ne abatem pe la camera patrata. pe poteca lutul rosu alunec un pic si reusesc sa fac o intindere care imi provoaca dureri mari. oricum, ajungem la masina si pornim spre casa.
vlad, in chip de atlas, tinind pamintul pe umeri.
