iarasi la costila, de data asta la sfirsit de septembrie. planurile noatre erau ptr traseul sperantelor si fisura albastra. iarasi ca intotdeauan, vremea nu ne-a dat nici o sansa. frig, strat de gheata la peste 1700 m. am urcat in prima zi pe valea galbenele.
si am gasit-o infundata, plina de urme ale unui prapad in zona...
cauza: o prabusire din peretele de sub creasta costila-galbenele.
cu cit urcam, cu atit albul pune stapinire pe peisaj. doua capr negre ne intreaba, mirate, ce cautam pe-aici.
intr-adevar, nu sintem echipati de iarna, asa ca ne intoarcem spre refugiu.
brazii sint incarcati de chiciura.
ziua urmatoare iese soarele, dar este inca foarte frig. vlad si mihai intra in hermann buhl, eu ramin cu ioana si alegem fisura rasucita, traseu care credeam ca va fi ok ptr ea.
dar din pacate nu-i asa... e rece, mina ingheata. eu ajung in regrupare si o filez, dar ea... nu trece nici de primul piton, aici, o pozitie scursa, pe care ar trebui sa o patenteze... frigul si stinca rece au blocat-o, asa ca...
am facut rapel si ne-am intors la refugiu. acolo ne-am catarat pe traseele din zona de mai multe ori.
baietii au venit tirziu din hermann buhl. in ultima zi, vremea chiar s-a indreptat. e drept, sus inca era alb, dar in jurul refugiului numai bine... noi,insa, trebuia sa plecam
ne-am trezit devreme...
sceptici, la vederea soarelui...
refugiul, de la punctul de belvedere.
creatsa picatura si creasta caraimanului, inzapezita.
peretel vulturilor si tancul mic.
am ales un traseu, linga ATP - cred ca se cheama Prostitutia. Vlad a mers cap, eu si mihai secunzi.
citiva pasi de artificial pentru noi, sus.
unul chiar intins, la recuperarea scaritei.
a urcat si ioana o mansa.
incintata de o bavareza.
la final, poza de grup.
si am plecat cu parere de rau ca vremea nu ne-a lasat, iarasi, sa ne atingem planurile. asa e cind ajungi rar intr-o zona...
