intre delta si dolomiti, am ales citeva zile in zheile turzii, pentru a testa, cumva, piciorul ioanei. trecusera, de la operatie, 4 luni.
in prima zi ne-am plimbat pe deasupra cheilor, incetisor, fotografiind. ne-am bucurat de peisaje, de 2 saptamini nu mai vazuseram munte - fuseseram la mare si in delta.
spre peretele urias-porumbeilor-ciorilor.
pe seara, o mansa ptr ioana in scoala turdeana. daca e bal, bal sa fie. urmau 2 saptamini in alpii dolomiti si trebuia sa stim exact pe ce se poate baza.
a doua zi, am stabilit sa mergem catre grota lui hili. sintem amindoi indragostiti de acest traseu superb, usor, aparte. aici, ioana urcind si ea cum poate zurusul lung. tot timpul cu orteza pe piciorul operat.
in grota lui hili. daca la inceput era foarte concentrata si precauta, ioana devine, in scurt timp, entuziasta, furata de frumusetile locului, de salbaticie si de evidenta faptului ca, uite, se poate! la 4 luni dupa operatie!
pe traverseu.
a mers foarte atenta, fara greseala.
dupa tarseu, iesim sus, la crucea sindulu, pentru poza noastra traditionala.
apoi ne intorcem, agale, spre cort, pus, ca intotdeauna, in curtea lui ovidiu baraian, om primitor, cu mult umor, cu bune gusturi si bun simt.
peisajele sint frumoase, caldura foarte mare.
pe seara, o plimbare la pas prin chei. grota lui hili deasupra noastra, acum!
apare si mihai, diorect din vama veche. d-apai stiu ca a batut toata tara pentru a ne intilni! in prima lui zi in chie, intram in sansil, pentru inceput, urmind sa continuam cu cipkes-ul.
merg eu cap prima lungime, apoi il las pe el sa continue sansilul, sa capete ceva experienta. cred ca tura asta in cheile turzii constituie, cumva, saltul lui mihai spre trasee mai dificile. veti vedea de ce spun asta.
mihai, pe creasta sansil, cu zurusul lung, ascutitul, hiliodul si peretele porumbeilor in spate. si cu mine in fata.
unul dintre peretii renumiti ai tarii, cu multe trasee clasice celebre: turnul ascutit, grota lui hili, pereteel porumbeilor, quo vadis, vigh tibi, madona neagra, calvaria, ave maria etc. pentru a doua zi, planul nostru era vigh tibi.
deocamdata sa ne ocupam de cipkes.
vedere spre sansilul cu tunel.
mihai, oncordat, in priam lungime de cipkes. traseul e destul de sustinut, noi l-am facut din 5 lungimi, dar cred ca s-ar putea scoate in 3 mai lungi.
seamana, intrucitva, cu lacrima de piatra din cheile bicazului. acelasi gen de perete, drept, spalat. aici sint alveole adinci, mari.
de pe creasta coltului crapat, o salut pe ioana, aflata in scoala turdeana cu adi negrean si cu altii. chium bucurosi ca ne-am zarit, apoi ne pregatim de rapel. aici, privire spre coltul rotunjit (suna ciudat, dar asa se numeste...).
peretele urias, cu madona neagra traversint chiar partea neagra din mijloc si cu vigh tibi imediat in stinga. tinta noastra ptr ziua urmatoare.
eu cap, mihai secund. pina sa intru in traseu, ma dezechilibrez in timp ce imi pun espadrilele si sint cit pe-aci sa cad, noroc ca mihai are tot timpul la inde...mina ceva de care sa ma pot prinde...
la un moment dat regrupez in scarite, chiar sub traverseul artificial. traseul a mers mult la liber, nu mi s-a parut greu, dar mi-a placut. era atit de cald, incit ne coceam... in ultimile lungimi stinca efectiv ne frigea la miini. apa se dusese...
palcuta memoriala ptr vigh tibi, cel care a participat la premiera acestui traseu.
dupa vigh tibi, desi morti de sete si topiti de cele 40 de grade care ne bateau in cap, am hotarit sa intram si in grota lui hili, ca sa vada si mihai avest traseu minunat. am facut rapel prin el, apoi...
a urcat mihai cap, ca sa guste mai bine traseul.
i-a placut tare, bineinteles... l-am terminat repede, in mai putin de o ora, din trei lungimi.
mihai dupa traverseu, in penultima regrupare.
intorsi in graba la corturi, aratam ciudat, ioana e mirata cind ne vede asa, cu ochii adinc bagati in cap. urmeaza o seara in care bem si mincam tot ce apucam, ridem, stam la povesti cu d-l ovidiu, facem planuri. o seara minunata.
poza de la revedere. urmeaza dolomitii...
ioana, la trezire, inainte de plecare. frumoasa fata, bilbo baggins!
