piatra craiului... eram liber! liber! renuntasem la munca de o saptamina si ma simteam... liber. am plecat din iasi mai multi. vremea parea buna cind am ajuns, in zona plaiul foii.
am pus cortul. atmosfera era relaxata, se ridea mult. eram eu, mihai, edi, adi plopa, irina, anamaria, oana si doua fete din franta. peste o zi au mai venit ioana mea, bris si cristina.
o plimbarica in prima seara, spre spirlea. aici, un magarus pe care l-am intilnit in fiecare zi, aproape. l-am botezat gollum, sau smeagol...
apus in crai. peretele vestic devine portoclaiu, apoi roz, apoi tot mai purpuriu...
ptr prima zi am ales un traseu pe care l-am considerat eu mai usor: creasta sudica. eram multi si, se pare, nu toti aveau o buna conditie fizica. aici, la zaplaz, in zona lanturilor.
poza de grup, deasupra spirlei. o zi minunata.
edi, la lanturi.
in spatele zaplazului.
nemiscam care cum putem, urcam spre creasta, spre saua grindului.
ajungem si, dupa o scurta pauza, dupa ce ne regrupam, o luam pe creasta sudica. superba, ca o spinare de dinozaur milenar...
coama lunga.
de sus, poiana inchisa, prin care trece briul de mijloc.
eu si mihai, avind o conditie fizica foarte buna, ne simteam total relaxati.
garofita pietrei craiului, planta endemica a masivului.
in fine... unii s-au miscat mai greu, altii au inceput sa aiba dureri. am stat, oricum, cu totii. coborirea prin valea urzicii a pus citeva probleme unora. aprusera bataturi, dureri in ligamente... aici, ceardacul stanciului.
oana si edi pe marele grohotis.
bineinteles, ne-a prins noaptea. dar atmosfera era placuta si oamenii rideau, de voie-de nevoie. tin minte ca hitul nostru in acea zi era negru voda...
chiar ca ne-a prins noaptea... eram in zona spirlea.
a doua zi,. cei mai multi au vrut sa se odihneasca. am plecat de la corturi eu, mihai, irina si adi plopa.
mihai si irina, la refugiul sperantelor. urma ca ei sa fioe secunzii mei in muchia bondarului.
peretele lirei. de fapt, eu voiam sa studiez de aproape lespezile lirei. muchia bondarului e un traseu frumos, ce parcurge o lama ca de cutit.
ne-am pregati si am plecat. in partea de jos sint foarte putine asigurari (1-2 pe lungime). am bautu si o regrupare, la un moment dat. oricum, traseul nu e dificil.
spre corturi, din perete.
cu irina, intr-o regrupare. obosita, irina a reusit chiar sa atipeasca intr-o regrupare, mai jos.
o aripa din lespezile lirei.
foooarte frumos in muchia bondarului. pasaje expuse, dar frumoase, totul laliber. peisaje extraordonare in spate, spre plaiul foii, in dreapta, spre canionul cioringa. aici, fotografiati la iesire de adi plopa, care urcase pe briul cioringa in creasta si coborise spre amvon pe briul de sus.
la intorcere, mihai, caruia nu-i ajunsese catararea din muchia bondarului.
se cam strica vremea...
ploua bine peste noapte. e ud si innorat. oricum, noi urcam spre malul galben, de aolo mai departe spre saua scarii si padina lui calinet.
ceata si foarte umed, nu vedem mare lucru. mergem pe briul de mijloc, dar, din pacate, nu ne putem bucura de piesaje...
ne retragem prin canionul anghelide. superb loc...
in canion, intre peretii strimti.
degetul lui anghelide (bai, ce degete mari avea asta...)
pe urma, la corturi, zile de leneveala si jocuri de societate. ploua incontinuu, aproape...
cei mai multi se hotarasc sa plece. raminem doar eu, mihai, irina, adi ploa si anamaria. aici, de la stinga la dreapta: edi, bris, ioana, eu, irina, cristina, anamaria, adi plopa, mihai.
o poza care-mi place, din seria de autoportrete ale ioanei: edi, ioana, anamaria, oana.
e ud afara, dar vremea incepe sa se indrepte. in poienile de sub diana, locuri mirifice...
se ridica norii, semn bun.
culegem ciuperci, ne jucam.
sintem si nesimtit, dar ne asumam acest lucru.
urcam la diana si, de acolo, mai sus, spre brina caprelor. aici, orga mare, perete spectaculos.
o femela de mugurar, asa mi-a spus mie identificatorul de pasari de acasa...
alta zi cu urcare spre malul galben si padina lui calinet.
irina la scara de fier.
coborim cu totii si ne impartim in echipa: irina si anamaria vor urca pe firul principal al padinei lui calinet, eu cu mihai si cu adi vom urca in creasta soimilor si vom iesi la amvon prin creasta frumoasa.
in creasta soimilor. un traseu expus, unpic friabil, cu putine pitoane, dar nu greu. este creasta dintre padina lui calinet si hornul adinc.
inceput lejer. ma bucur ptr adi plopa, ptr care creasta soimilor este unul dinte primele trasee. s-a descurcat foarte bine, are un psihic bun.
cei doi secunzi.
un prim pas mai greut, in a doua lungime, dar l-am rezolvat relativ usor.
se depasesc 3 tunuri, mergin pe creasta, matematic. pitoane destul de putine, dar suficiente.
mihai, om vesel!
adi, la fel.
sa fi gasit ei un rahat in regrupare?
iesire prin creasta frumoasa. eu sus, undeva spre cer.
spunea brincusi: ca sa vezi cit mai departe, trebuie sa te urci cit mai sus.
gata, au ajuns si baietii. pe ultimele lungimi am mers neasigurati, creasta era usoara, nu trebuia decit atentie.
ne-am reunit cu fetele (incintate si ele de ruta lor) si am coborit, iarasi, prin vilcelul cu fereastra. asta a fost piatra craiului... mai era in plan un traseu - lespezilelirei, cu mihai, dar a inceput iarasi sa ploua tare si am decis sa mergem spre bucegi, la costila. acolo alte aventuri, alte trasee...
