se anunta o zi ploioasa, dar am zis ca merita sa ne incercam norocul. andrei si amalia au ramas la escalada, eu cu vlad vinatoru si cu adi catana am mers spre suhard. in general, peretii de aici se usuca repede...
ne hotarim sa urcam in diedrul cuiburilor de soim, un traseu frumos, ce merge bine la liber. aici, vlad si adi, echipindu-se la baza traseului.
merg eu cap de coarda, ma bucur de frumuseeta traseului, de fisura rosie cu bavareza.
adi, aproape de regrupare.
vlad vine si el.
din pacate, dupa ce facem prima lungime, incepe sas picure. eu urc, totusi si a doua lungime de coarda, regrupez, vin si baietii in regrupare, dar ploaia se inteteste si peretele e deja ud fleasca. asteptam un pic, in speranta ca se va termina repede, dar nici o sansa. hotarim ca n-are sens sa continuam si ne dam jos cu doua rapeluri.
peretele e ud... desi, in jumatate de ora, ploaia se preste.
vlad se odihneste cu fudul pe casca. sau poate ca - cine stie? - cloceste ceva...
eu intru si in gentiana, desi norii grei ne spuneau clar ca va ploua iarasi. imi iese la liber prima lungime, dar pina sa o termin incepe din nou sa ploua, foarte serios. fac un rapel cu multe balansuri pentru a recupera echipamentul din perete. ne retragem spre chei unde facem jonctiunea cu andrei si cu amalia, aflati in zona surplombata din gitul iadului. oricum, a fost putina miscare, chiar daca ploaia nu ne-a lasat sa terminam traseele.
