planul nostru de acasa era sa facem doua trasee - santinela si independentei. pornim in santinela, eu cap in prima lungime. o bavareza frumoasa, sustinuta (de fapt, un traseu de escalada cu spituri STR8 Line, lungimea initaiala a Santinelei e cam depitonata si mai murdara, fara sa ofere ceva in plus la capitolul frumusete).
de jos, ne fac cu mina d-l miki, sorin, andrei.
ajunge si vlad in prima regurpare.
si pleaca, imediat, in a doua. se trece un mc tavanel, dupa care un sistem de fisuri te duce pina sus. e una dintre lungimile de liber, frumoasa si sustinuta, nu tocmai usoara. cu un an inainte am luat o cadere frumoasa pe lungimea asta, cap fiind...
vin si eu pe a doua lungime, ma bag cum pot in fisura strimta.
inca putin, iesirea in regrupare e neasigurata, dar e ok. ce probleme sa ai cind esti secund?
plec cap in a treia lungime, care incepe cu un hornulet.
ajung in pata galbena, scot scaritele. sus, un diedru negru, nu tocmai placut la infatisare. pitoanele sint bine fixate, pasii de artificial destul de intinsi.
in diedrul negru, vizibil de jos, din sosea.
uite-l si pe vlad...
tot vlad, cap in lungimea de traverseu peste tavanul 4. ultima mai dificila...
traverseu aerian, de pe buza tavanului vezi direct soseaua...
hai ca vin si eu, un pic...
ultima lungime are, la inceput, citiva pasi mai dificili, pe care de obicei ii depasim in mod artificial. apoi se iese intr-o creasta si gata...
traseul se termina pe un tapsan superb...
in luna mai e plin de irisi salbatici. cred ca e cea mai buna perioada ptr a face un traseu in gitul iadului. efortul e rasplatit din plin de privelistea de sus, de flori...
iris, iris, nu pleca... buna seara, prieteeeeni!
