sfirsit de noiembrie... am pl;ecat din iasi intr-o duminica de dimineata, impreuan cu vlad condratov, ioana, mihai cel lung si florin. in chei era ceva zapada jos si frig dimineata.
spre ora 10, insa a iesit soarele. si am inceput si noi sa lepadam hainele... eu cu vlad am mers spre un traseu numit umbra muchiri, care merge in stigna vinatorilro de munte, chiar pe muchia din stinga pietrei altarului, si trece apoi pe partea cu fisura petriu.
am mers cap schimbat. vladmai incercase traseu, cu ceva ani in urma, dar se ratrasese, din motive de vreme proasta,parca.
vremea era incredibil de furmoasa. traseul nu este usor - l-as clasifica ca pe un 5B clasic, cu pas de liber impus 6+. in lungimile de jos sint si ceva spituri.
cusma laposului, vizavi.
vlad si cusma sa rosie. in spate, cusma laposului.
citeodata te doare gitul tot uitindu-te in sus...
vlad, in portiunea in care traseul intra intr-o creasta si trecve pe partea cu fisura petriu.
in curind ne lamurim de ce traseul se numeste umbra muchiei... aici, umbra lui vlad proiectata pe peretele din stinga.
nu-l vedeam, dar ii urmaream evolutia privindu-i umbra.
ultimele doua lungimi sint destul de solicitante, cu ceva pasi de artificial. imi amintesc ca, la un moment dat, am regrupat cu ajutorul unor frienduri.
mereu spectaculoasa privelistea de pe piatra altarului.
in timp ce vlad a urcat pe virful de alaturi, eu i-am asteptat pe mihai, florin si pe ioana sa iasa din creasta estica.
si au aparut si ei. intii mihai.
apoi si ioana, bucuroasa, ca de obicei.
