un drum obositor cu trenul pina in ohaba, apoi la cirnic, apoi, la pcior, spre cabana pietrele... primul impact: cascada lolaia.
si riul pietrele, un tarim de povesti.
povesti, cu adevarat povesti... padure cu un covor gros de muschi, doar sfinta vineri mai lipsea.
riul pietrele, limpede, curat, ca tot retezatul. sa fie, oare, de lapte?
iata ca aapare si sfinta vineri, urcind mai sus de bordul tomii, spre o stina. era din nucsoara, avea 78 de ani si un mers intins, sigur, sanatos.
sfinta vineri merga la o stina, vorbea cu noi, bucuroasa, fugea de aparatul foto si avea demincare o piine ptr 4-5 zile.
in zare, bucura.
si bunica, in rind cu noi.
lacul pietrele.
valea pietrele, minunata.
in saua bucurei, ioana se bucura de o mica pauza.
valea pietrele cu lacul, mai la vale. un verde fabulos peste tot...
ma hodinesc si eu un pic, desi sint nerabdator sa merg, sa merg, sa merg.
si iata si lacul bucura, pe malul caruia vom campa.
strajerii locului.
cai falnici, curajosi, impetuosi, care te privesc in ochi. cai liberi, alegind, galopind, zburind in preajma lacului bucura.
nu, mersi, de data asta o sa merg pe jos.
curiozitate.
tot in prima zi am lasat-o pe ioana la cort si am facut, singur, o plimbare in viteza, pina spre salba de lacuri florica, ana, lia etc. acolo am stat jumatate de ora admirind un iedut de capra neagra. am ajuns la 4-5 m de el si am stat nemiscat, privindu-l. nu s-a speriat minute bune. de fapt, nici nu avea de ce... a doua zi... iata...
am urcat pina in saua bucurei, apoi am luat-o spre peleaga. piana aici, vreme buna.
apoi am ajuns is pe papusa si, in continuare, prin portile inchise. ceata...
ioana fotografiind taul tapului.
si am ajuns la lacu galesul.
gales, nu?
o echipa de cercetare pe lac.
apoi in sus, spre valea rea, printre bastinasi.
bastinasi simpatici, convinsi ca avem bune intentii.
ceata si citeva picaturi.
a dopua zi, la retragere, o marmota.
am fotografiat-o in voie, minute bune.
la revedere, retezat. alta planeta!
dupa un drum comod, cu aventuri, din tirgu-jiu pina in constanta...
am ajuns la mama exact cind ea a cumparat 5 tone de lemne.
le-am dat gata intr-o zi, cu ajutorul lui bris
apoi, la mare.
un rasarit superb
serios...
cu bunicul meu mult-iubit. are acum aproape 82 de ani, face gimnastica zilnic, merge cite 10-15 km pe jos si e foarte deschis. sa nu mai zic ca are o gramada de planuri de viitor.
sintem prieteni foarte buni...
idem.
