in fiecare decembrie, eu si vlad condratov facem independentei. indiferent de vreme, de cantitatea de zapada, de frig, independentei e traseul cu care incheiem anul. de data asta - in 2006 - desi aproape de craciun, nu am avut zapada in traseu. in alte dati, insa...
in prima lungime se trece un tavanel. trebuie sa ridici piciorul deasupra capului si sa acrosezi cu el.
pe urma iesi pe o platforma comoda.
si mai ai de uract citiva metri pina pe brina larga de regrupare.
inceputul celei de-a doua lungimi era protejat cu doua pitoane foarte proaste - primul batut doar putin intr-o fisura, al doilea pe care, de obicei, il scoteam cu mina si il intepeneam mai bine. asa ca pornirea a fost mereu cu emotii, pina cind, odata, am luat un ciocan si l-am batut bine, sa se invete minte.
lungimea pleaca in sus pe o fisura fina, apoi urmeaza un traverseu orizontal dreapta si, la final, un mic traverseu descendent..
a treia lungime, cea mai usoara vara, poate fi iarna cea mai grea, daca e cu zapada. sint putine pitoane, ceva praguri cazute la incput, apoi o fisura faina, cu o bavareza frumoasa, aigurata jos cu un piton si sus cu altul. in fisura lilieci.
lungimea artificiala nu pune niciodata probleme.
iesirea din traseu.
si rapelul spre pesterea neagra, la retragere.
