fisura artei, traseu celebru, batut de floricioiu la sfirsitul anilor 50. bratul din stinga. in dreapta bifurcatiei, o replica firava a lui emilian cristea, fisura surducului.
primele 3 lungimi comune - hornuri in care ramonezi inghesuit, pitoane doar unde trebuie, traseu frumos si solicitant.
eu cap in prima lungime.
spre munticelu si sugau...
ajunge si vlad in prima regrupare si se prgateste sa mearag mai departe.
eu, secund in a doua lungime - ramonaj aproape tot timpul cu unele iesiri pe fata din dreapta fisurii surplombate.
a treia lungime - tot horn strimt si surplombat, din care uneori iesi greu.
cam asa...
dde la bifurcatie, am ales sa iesim prin surduc, in dreapta, ca nu mai fuseseram.
iesirea sus, pe piatra surducului.
de sus, sfirsitul de toamna...
pitoresti locurile astea...
