am plecat din iasi cu ioana, cu planul clar de a parcurge creasta fagarasului de la suru la simbata. am ajuns pe ploaie, a doua zi era si ceata... veneam dupa o perioada obositoare de munca si renovari acasa.
ioana era uimita de forma ei buna si de faptul ca, desi rucsacul ii atirna in spate si aparatul in fata, se misca bine...
de la suru, ne-am imprietenit cu doi baieti din timisoara - florin si florian - si, desi nu ne propuseseram asta, aveam sa parcurgem impreuna toata ruta.
sigur, pe-aici e drumul...
am dormit, a doua noapte, pe malul lacului avrig. incredibil de frumos, mai ales ca dimineata urmatoare avea sa ne aduca un senin incredibil...
plante exotice, pe care legasesti pe malul fiecarui lac si linga fiecare refugiu. se pare ca sint specifice romaniei... cretini mai sint unii...
plecarea dis de dimineata de la lacul avrig, spre saua scarii.
aici, in saua scarii, intilnire cu un tinar cam de virsta mea. cam vicios, caci in loc sa cera bomboane, cerea tigari.
ajungem pe serbota si ne bagam in custura saratii. vizibilitate nu tocmai buna. pe drum, mai ajutam un grup de bucuresteni.
in custura
dupa custura saratii, incepem sa urcam spre negoiu. aici prindem o vizibilitate foarte buna si chiar reusesc sa fotografiez umbrele noaster proiectate pe norii de dedesubt... din pacate, am pierdut fotografiile. pe virf, citiva bucuresteni.
coborim apoi pe strunga dracului si, in cele din urma, ajungem la refugiul caltun. punem cortul pe malul lacului.
ce poze sa mai faci... a urmat o zi cu ploaie, cu fulgere mari, pe platoul dinspre paltinul, cu o coborire la bilea sa ne uscam... apoi, seara, cu cortul pe malul lacului capra.
de la capra, spre fundul vaii caprei. superba zona!
la doi pasi de moarte, linga fereastra zmeilor.
creasta spre virful arpasul mare.
si, in cele din urma, ajungem la podragu. din cauza vizibilitatii slabe, nu am prea facut poze.
spre muchia tarita.
la podragu am stat 2 nopti. in prima, o furtuna foarte puternica ne-a facut sa petrecem noaptea afara, tinind de cort. a doua zi insa, un curcubeu superb ne-a rasplatit efiortul... a urmat o urcare in fuga pe moldoveanu (am facut, singur, 2 ore jumate dus-intors, podragu-moldoveanu). acolo ceata, asa ca n-am vazut nimic in afara indicatorului de virf. retragerea din fagaras am facut-o pe o ploaie torentiala, pe lungul drum catre victoria, apoi cu o ocazie,apoi cu trenul... si tot asa. amintiri frumoase, ca toate cele legate de muntii nostri dragi.
