În faţa şcolii din Moeciu de Sus. Erau mai multe variante pentru weekendul dinaintea Maratonului Pietrii Craiului - iniţial mă gândeam la o tură cu bicla în Bulgaria sâmbătă, iar duminică m-aş fi dus la Crosul Petrom, asta era varianta fără plecat din Bucureşti. În acelaşi timp, Silvia David îmi spusese de o acţiune de ecologizare la Moeciu de Sus, pe traseul de la Eco Marathon. Până la urmă, Radu a venit cu varianta cea mai bună: sâmbătă - ecologizare la Moeciu, duminică - antrenament în Piatra Craiului, pe traseul de la MPC.
Am plecat din Bucureşti eu, Radu, Mihaela şi Em. Ultimii doi erau cu biclele şi avea în plan traseul Moeciu - Podu Dâmboviţei - Ciocanu - Şirnea - La Table, unde era întâlnirea anuala de pe carpati.org. Acolo urma să ajung şi eu cu Radu după ce terminam treaba la Moeciu de Sus - ecologizarea cu ocazia zilei „Let's do it, Romania”. Am pornit pe traseul primei bucle de la Eco Marathon, alături de Silvia şi Cornelia David, Adi Bostan şi mulţi oameni din CPNT.
Care-ai muşcat, mă? Nu ştii că nu e bună de halit?
Peisaje superbe, de care mă leagă amintirea primei participări la un concurs de alergare pe munte.
Poză făcută de Radu.
Radu, cu DSLR-ul, Nikon D40X.
Brânduşe de toamnă... foarte multe :)
Începe şi acţiunea... gunoaiele, sfioase prima dată, au început să apară din ce în ce mai îndrăzneţe, pe măsură ce ne apropiam de zonele locuite, „civilizate”.
Mi-a plăcut contrastul de culori.
Aici am lăsat prima tranşă de saci. Am înţeles că urma să vină un tractor să le ia. Era şi cazul să mai treacă pe aici maşina de gunoi...
No comment.
Dap, te durea mintea ce puteai găsi aruncat aiurea. De exemplu, o sticlă foarte scumpă de lichior cu cremă de vanilie... care costă sute de lei. Cine a băut-o se pare că a avut bani, dar nu şi vreun pic de bun-simţ, aşa că sticla a sfârşit într-un şanţ.
Victorioşi, la al doilea morman de gunoaie strâns. Poză făcută de Radu.
Echipa. Poză făcută de Radu.
Incredibil cât de multe lucruri nu mai ţineam minte de când am alergat pe aici. De exemplu acest... iaz, bent?
Pot spune cu mândrie că eu am găsit şi am scos dintr-un tufiş WC-ul ăla :))
Mascota din acea zi - un ursuleţ care a folosit cuiva, s-a bucurat de el, după care a fost aruncat, uitat, abandonat, la fel cum facem şi cu deşeurile.
Before...
...and after.
Silviu Bălan, CPNT-ist de vază :)
Da, pe aici a fost concursul.
Chiar dacă acţiunea se terminase conform programului, în drum spre Moeciu de Sus nu ne puteam abţine când vedeam grămezi de gunoie, aşa că s-a mai strâns încă un morman de saci.
În total am făcut făcut 4 grămezi, fiecare cu aproximativ 50 de saci de gunoi. În echipă au fost cam 20 de oameni.
Dealul pe care s-a întins o parte din a doua buclă a Eco Marathonului.
După muncă... şi răsplată. Ne-am strâns toţi în curte la Mihai Orleanu unde am făcut un pasta party!
Nişte paste cu un sos delicios! Vorbesc serios. Trebuie să fac rost de reţetă.
Pes, care ne-a însoţit peste tot.
Atmosfera a fost foarte faină, mă gândeam cu părere de rău că trebuie să plecăm la un moment-dat.
Proba artisitică.
Cu greu ne-am desprins de atmosfera caldă şi de oamenii deosebiţi din curtea lui Mihai (şi de vinul fiert delicios) şi am plecat. Am mers cu maşina din Moeciu de Sus - Peştera - până la Casa Folea, de unde am pornit pe jos spre „La Table”.
O mare parte a traseului de la MPC este deja marcat. Deja mă apucă emoţiile gândindu-mă la concurs.
Suntem încărcaţi cu bagaje, corturi, izoprene, pentru că Em şi Mike au plecat pe bicle cu nişte rucsacei mai mici, normal.
Ajungem în „La Table” după 8 seara, oamenii de la întâlnirea Carpati.org erau deja la foc, veniţi încă de pe la prânz. Em şi Mike ajunseseră şi ei pe la 4 după-amiaza.
Distracţie mare, aici Caludia îi arată ceva lui Mike; Em, un pic mai la dreapta, ne povestea cu patos cum a fost traseul de biclă.
M-am retras destul de repede la cort - cu o noapte înainte nu reuşisem să dorm decât două ore, iar a doua zi mă aştepta o alergare pe traseul de la MPC.
Dimineaţa era ploioasă, dar ne aşteptam la asta. Eu şi Radu decisesem să mergem la alergat indiferent cum e vremea.
Aproape de Şaua Funduri.
Stânca udă îmi amintea de Hornul Coamei.
Pe indicator scria că mai sunt 4 ore 30 min până la Plaiul Foii. Drumul ăsta e cam 30% din tot traseul de la MPC (şi e pe coborâre), unde cei mai buni au scos pe cei 42 de km sub 4 ore... iar eu am scos un pic sub 5. Ca să vă daţi seama de ritmul de la concurs...
Ploaia nu numai că nu înceta, dar dădea semne că se înteţeşte, aşa că am decis să ne întoarcem la corturi, după circa 3 ore de alergat, pe drumul cel mai scurt, adica prin „La Lanţuri”.
Ceaţă, vânt, ploaie.
La Zăplaz.
Ieşirea din „La Lanţuri”.
La Refugiul Grind ne-am întâlnit cu cei de la Focul Viu care tocmai exploraseră avenul de sub Colţii Grindului.
Em şi Mike au strâns corturile şi ne-au aşteptat la maşină, aşa că eu şi Radu am mers direct la Casa Folea, de unde am pornit spre casă, dar pe ruta Câmpulung - Bucureşti. Am decis să mergem aşa ca să evităm aglomeraţia de pe Valea Prahovei ce urma să fie şi mai mare din cauza zilelor Sinaiei din acel weekend. Aici, un pic mai jos de Fundata, pe frumoasele serpentine de pe drumul Câmpulung - Rucăr - Bran.
Ne-am oprit şi în Câmpulung, evident, unde eu am fost pe la Kiki şi Vladi, de care mi-era dor, în timp ce Radu, Mike şi Em s-au înfruptat din bunatăţile „Iepuraşului”. Aici suntem pe podul de lângă casa lui mamaie-mea.
Em şi Mike spală bicicletele în Râul Târgului.
Pe la 5.30 o pornim spre Bucureşti.
În Moeciu, după strângerea gunoaielor. A venit şi primarul (stânga). copyright SiS.
Febra curăţeniei. copyright SiS.
copyright SiS.
