Privind in urma, dupa ce am iesit din padurea de fag si am inceput sa urcam pe vale: Cozia (in dreapta) si Naratu (mai spre stanga), iar la orizont, conturul Fagarasilor.
Am ajuns si acolo, de asta-data...pe varful unde doar jnepenii pot supravietui vantului.
Imi place sa cred ca Florin nu s-ar supara pe noi..ca am cam lasat marcajul in stanga si noi ne-am dus oarecum de-a dreptul. Ne-am facut niste socoteli si ne-am gandit ca se poate. Dincolo de timpul economist am avut parte si de-un premiu.
lectia de geometrie: azi despre linii paralele sau aproape...
Premiul...cel mare a fost parfumul ei (si vederea), dar parca parfumul singurei flori de iedera alba gasita deschisa (erau muuuuulte, dar doar unele imbobocite, mai mult sau mai putin) a adunat in el parfumul tuturor florilor de iedera in care mi-am bagat nasul asta-primavara)
De data asta doar Naratul...unde ne-om duce chiar si dupa ce se va asterne zapada..daca n-om mai prinde zile asa cum au fost in weekend-ul ce s-a sfarsit
acelasi Narat
In locul asta am iesit in creasta.
Din varful de 1885m, care e loc traditional de luat pranzul, vedere spre cel de 1866m.
Deja lasasem in urma si cel de-al doilea varf..de fapt, e imediat dupa coborarea printre jnepeni, dupa ce-am plecat din varf.
Cel mai bun prieten al omului, in Buila, e jneapanul.
