Coltii Foarfecii, asa cum sunt vazuti din punctul de belvedere, aflat la cateva secunde de urcat din poteca Turnu - Stanisoara. Cel mai inalt e, de fapt, cel din dreapta, dar din unghiul asta nu se vede.
Crucea soldatului...Orice cruce are o poveste trista, dar in cazul mortii celui comemorat de crucea asta, se spune ca strigatul de jale al mamei lui, cand l-a vazut mort, a avut un ecou ce parca nu se mai sfarsea.
Din acest loc ne-am indreptat spre baza V-ului dintre cei doi Colti si am urcat pe cel din dreapta. Sus ne-am intalnit cu trei craioveni, care urcasera dinspre Saua Doctorului (pe unde am coborat si noi, de altfel) si care ne tot auzeau, dar nu-si dadeau seama de unde vin vocile...ca li se parea putin probabil sa aparem de unde-am aparut.
Undeva, in stanga noastra, inainte de a urca pe Colti, dar nu stiu cum ii zice acestei muchii.
La dreapta noastra, dupa ce am iesit in Turneanu. Din acest unghi e clar care e cel mai inalt.
Cand am ajuns in Turneanu, inainte de a aseza, din nou, la masa am putut sa ma uit si dupa altceva decat dupa prize..
In lumina serii ce statea sa vina..
Culorile sunt tot lumina, nu?
