A doua zi după Papaya, “dimineaţa”... în beciul de la Old City.
Cafeaua de dimineaţă...
Mame îngrijorate îşi verifică fetele prin telefon... ;))
Feţe obosite?!... Nu, nici vorbă! :)
Asta e, n-am ce-i face...
Poză de despărţire... Familia Zota pleacă la drum... :(
Dragi mi-s mie oamenii ăştia doi! Faini copii... Musai să-i revedem mai des!
Nu puteam pleca acasă fără să vizitez Colina! Nu o văzusem de 20 de ani. Camera 603 A e ultima pe stânga de pe rândul al 4-lea de jos în sus.
Ce de amintiri!...
Parcă mai ieri păşeam pe treptele astea... Îl plăteam pe Nea Ionică să ne lase să ducem fetele înăuntru. Acum totul e mixt.... Başca, mai e şi-un mini-market şi-un ditamai LCD-ul pe holul de la 3 !
He-hei!... Recunoaşteţi apartamentul? ;))
O-io-ioi ! Acuma au camere de supraveghere pe holul principal, uşă anti-efracţie la intrare... Faianţă italienească pe hol şi-n duş... Gresie la fel... Uşi interioare moderne....
Doar chiuvetele au rămas aceleaşi! :)) Şi mizeria de sub ele, şi de pe scările principale ale Căminului 15.... ;)
Am vrut să intru în fosta mea cameră (A). Din păcate, nu era nimeni “acasă”... :( Poate data viitoare.
Aşa se vede acum de pe holul principal de la etajul 6, spre Nivea. Mai ţineţi minte turnul din partea dreaptă?!
Mi s-a explicat că nu avea rost să vizitez Facultatea pe Colină... Toate era aşa cum le-am lăsat în urmă, acum 20 de ani.
Şi totuşi... parcă nu erau parcate aşa maşini în 1989 în faţa căminelor!... ;))
O ultimă poză de grup pe platoul de la intrarea în cămine. Uite şi-o Dacie de pe vremuri în fundal! :)))
În stânga... Postăvarul se înalţă la fel de maiestuos, în timp ce în dreapta se vede prelungirea recent construită a Căminului nr. 15.
Vârful Postăvarul şi pârtia de schi curgând la vale. Acolo era să mă nenorocesc în iarna lui 1986...
Plecăm agale spre maşini... Trebuie să ajungem Sub Tâmpa, la Cabana Pădurarului să ne întâlnim cu restul trupei.
Am ajuns la Cabana Pădurarului. Bietul Ţ era terminat! Nu dormise deloc toată noaptea... ;))
Aţi mai văzut Olteni îngânduraţi?!...
Unde-i ciorba de burtă?...
Micii de pe grătarul din fundal erau în gestiune separată, ştiaţi? ;))
Meniul trebuie cercetat minuţios.
Noroc cu Olteanu'... altfel nu aveam poza asta cu Alina.
Se strânge mălaiul...
...Ca să putem face plata. E bună socoteala?
“Domnişoară... Unde mi-e zahărul?”... :))))
Ne-am reîntors pentru o ultimă cafea în beciul de la Old City.
Iat-o şi pe Csilla, soţia lui Zolanu'.
"Am văzut ş-un Oltean fericit!"
Cam asta a fost tot... “La Revedere!” pe data viitoare... S-auzim numai de bine!
