Sesiune planificata de cu doua-trei saptamani inainte, asteptarile erau mari. Stim unde mergem, stim ce gasim, stim traseele pe care ne dam, suntem antrenati mai mult sau mai putin; Veliko, in amintirile noastre frumoase trebuia sa fie insorit si primitor... cel putin mai cald decat in Iasi, aflat la 600 km Nord. In schimb, de la Giurgiu, fulgi de zapada se aratau in loc de raze de soare iar la Veliko am dat peste un strat proaspat de vreo 20 cm de zapada. Temperatura nu depasea 5 grade cu minus. Cu un ultim impuls, am incercat totusi sa ajungem la faleza, lucru imposibil din cauza drumului inca nedesfundat de zapada proaspat cazuta. Nici o speranta de catarare in veliko in urmatoarele zile, chiar si daca s-ar fi incalzit imediat si pe lunga durata. Totul nu era inca pierdut. Invatati cu narav din vizitele trecute pe meleagurile Velikolui, ne hotaram sa vizitam crasma numita Tempo, vechi lacas de imbuibare pana la limita greturilor, cu cele mai rafinate si indestulatoare bucate bulgaresti si nu numai
Timp nu aveam de pierdut. Ne hotaram repede sa parasim Veliko spre locuri mai calde si primitoare. Variantele ar fi fost Sohodol, Karlukovo sau acasa. Analizam situatia si dupa niste telefoane de verificare meteo ne oprim la...
Tabachka. Situat la cca 20 km sud de Ruse zona se afla practic in mijlocul unui sat. Casele se afla deasupra falezei de jur imprejur. In incercarea noastra de a gasi faleza ne dam seama ca satul e aproape parasit sau cel putin asa pare. Observam asta si mai tarziu, cand mergem dupa apa, haleala sau sa dam telefon (in groapa semnal ioc...)
Faleza e foarte primitoare. Sub pereti e plat, numai bine de pus cortul sau dormit in aer liber, se poate ajunge cu masina foarte aproape de faleza. Stanca e un calcar foarte poros si cu foarte multe alveole.
In schimb, tot frig. Macar nu era zapada si din cand in cand iesea soarele. Daca noaptea temperatura cobora la 5-8 sub zero, ziua erau 5-8 grade peste zero. Conditii de somn demne de cele mai luxoase hoteluri...
Desi potentialul zonei este imens, zona nu are decat 15 - 20 de trasee care acopera o mare parte din grade (bun de venit cu familia aici!). Principala incercare pentru mine a fost Ticket to the Moon (7c) un traseu foarte placut de la prima intrare. O fata cazuta urmata de o fata usor surplombata cu un pas mai de finete cu alveole taioase, surplomba cu o serie de fisuri verticale, iesirea pe fata mai de rezistenta.
Kojak in Ticket to the Moon 7c
Kobe in Ticket to the Moon 7c
Dupa ce imi facuse-m destul bine planul vazandu-i pe KK am dat si eu un sut si spre mirarea mea, trec de primul pas considerat crucea traseului dar nu stiu cum reusesc sa rup o ranga destul de mare chiar de la iesirea din surplomba. Alta incercare, alt plan. Ar fi fost prea frumos sa iasa din prima.
Valy in Ticket to the Moon 7c
Planul se schimba prin stanga.
Din cauza frigului, sa ne mentinem cat de cat cu sangele cald aplicam o metoda mai prelungita de incalzire. Inainte de fiecare incercare, alergam 5 minute pe langa faleza, urma un traseu de 5+ rapid si deja legat in coarda si cu papucii in picioare, mergeam la traseu.
Dupa catarare, masa era pregatita la primus, in portbagaj din cauza ca batea vantul non-stop
seara la foc faceam incalzirea pentru a doua zi
Nepregatiti fiind cu mancare de acasa a trebuit sa facem cheta. Ne-am aprovizionat patru oameni cu mancare pentru trei zile cu cca 300 ron. Metro Ruse e clar mai ieftin decat ce gasesti pe la noi si bineinteles plin de masini romanesti.
''Dulceata 2008'' mancarea campionilor, sa traiesti Irina
Pana la urma Ticket to the Moon cade a doua zi dupa 5 incercari. Frumos traseu dar al naibii de frig. Iaca 7c nu mai facusem pana acum la 4 grade
Dupa Ticket ne-am mutat mai in dreapta unde se gasesc doi 7a+. Primul din stanga nu-mi amintesc numele bulgaresc, al doilea, Ilumination, are o intrare directa care da traseului cotatia 7c.
...primul 7a+ din stanga
...observati dantelele. frig rau...
Duminica a fost si ziua norocoasa, soarele iesind ceva mai mult din nori si dandu-ne mai multe sanse sa cataram cu placere.
Programul de dimineata
