dupa zborurile bucuresti - milano, milano - tripoli si un somn in baza din tripoli, am o zi de odihna si vizita in capitala Libiei, Tripoli. cel mai turistic loc este Medina sau bazarul orasului, aflat in centrul orasului vechi. peste toate se inalta turnul moscheei de unde la rasarit, apus si alte trei momente zilnice, cheama la rugaciune muezinul.
de la bun inceput ma simt mai bine decat in oricare mall din ''occident''. o gramada de suveniruri de la oale vechi sau noi, tesaturi, bijuterii de lemn sau aur, covoare, turbane se vand la preturi nu prea mari aici.
amfore vechi... intr-o calatorie cu masina de la tripoli spre inima desertului unde se afla sonda unde trebuia sa ajung, am avut ocazia sa cumpar de la olari libieni niste vase de lut foarte frumoase. desi Libia e o tara in care culoarea predominanta este galben-maroniul desertului, vasele sunt picatate foarte viu colorat. am si facut comparatie cu oalele noastre de la horezu sau corund si am gasit similaritati...
covoare si o piele de sarpe.
intr-o parte ceva mai ferita a bazarului dar cel putin la prima vedere deloc sau prea sumar pazite se afla magazinele de bijuterii din aur. si nu se vand bratari sau coliere de cateva grame...
comorile Libiei
uitandu-ma la colierul asta m-am gandit la femeile Libiei. desi e una dintre cele mai stricte tari in ce priveste religia (e legea numarul 1 a tarii) iar femeile nu pot iesi din casa fara a fi inbrobodite din cap pana in picioare, acestea - ma rog, unele dintre ele - poarta pe sub haine, numai pentru sotii lor... asa ceva !! (undeva pe la 500 de grame de aur)
femei libiene
strazile stramte ale Medinei
atelier de mestesugarit cuprul
telefon fix...
iesim din Medina si pana la caderea noptii mergem la un bar construit intr-o veche corabie cu panze. barurile de peste tot din Libia au ceva tare interesant: nu gasesti picior de femeie localnica, nu se servesc absolut nici un fel de bauturi alcolice daci seamana mai mult cu niste cofetarii. e chiar simpatic sa vezi cum ditamai oamenii la 40-50 de ani satu frumos in jurul unei mese si savureaza o salata de fructe supa care eventual o narghilea. de recomandat e ceaiul arabesc. se serveste intr-un pahar mic (ca pentru tuica), este foarte puternic si foooarte dulce si uneori are inauntru o frunza proaspata de menta. mmmm
in schimb nu va recomand berea locala fara alcool. miros si gust absolut execrabil... beah
si vine si vremea sa plecam spre sonda dar cu un avion usor de 15 persoane. de sus se vad din loc in loc plantatii de curmali. curmalele libiene sunt o alta recomandare. ieftine si foarte apreciate.
bineinteles, daca e tara musulmana, carnea de porc este o raritate ba chiar un fel de marfa de contrabanda (gasesti mai usor hasis decat carne de porc). personal nu innebunit dupa salam, dar suntem invitati la un ''aperitif'' de catre George, un francez la vreo 60 de ani, foarte simpatic; un gurmand care pentru 4 saptamani cat munceste in desert aduce dupa el o geanta de ''foie gras'' si alte delicatese din carne.
in spate, tabara de baza.
''dormitoarele'' seamana de afara cu niste garaje. ianauntru fiecare au doua camere cu cate doua paturi si o baie la mijloc. neaparat si aer conditionat.
intrarea in sala de mese.
tabara
vali cu un ''habibi''
bucatarul sef Mohamed de fata pregatind un gratar de pui. foarte simplu si robust, gratarul e construit dintr-un butoi taiat in doua, ceva grilaj si doua balamale. ce-i drept in Libia am mancat poate cele mai bune gratare din viata. Nu mai vorbesc de cele de oaie...
apus in Sahara
dimineata, unul dintre lucratori joaca rol de muezin, chemand la rugaciune. rugaciunile se fac in picioarele goale dupa ce in prealabil au fost spalate fata, mainile si picioarele.
vantul de primavara numit Ghibli, aduce cu el temperaturi ridicate dar si furtuni de nisip. pregatit pentru distractie, imi incropesc dintr-un tricou o masca de tuareg.
tinuta de seara... turbanul se numeste defapt ''Amem''
''another day at the office''. partea din unitate care tine loc de laborator de analize geologice.
unitatea 36
camion negru in lumina mov
si ultima dar poate cea mai valoroasa fotografie, cu seful dormind, cu o zi inainte de placarea lui spre casa. Mac daca vezi asta, iarta-ma dar chiar aratai tare simpatic.
