plecam... drumu-i lung. in masina se adoarme cel mai repede. noroc ca soferul e inca treaz. oricum, siguranta inainte de toate.
vrand sa nu se mai repete greseala din 2007 (intalnirea Micul Carpatin) cand am cam chinuit-o pe Zada conducand in continuu din Iasi pana in Retezat (cca 700 km), am hotarat sa facem o escala in Sighisoara. ajungem la tanti "tz" care are o casuta cocheta chiar in inima cetatii. conditii excelente, 70 ron toti trei.
o vizita in cetate trebuia facuta neaparat. aici in tunelul cu scari de lemn (habar n-am numele real) care leaga zona primariei si turnul cu ceas de biserica din cel mai inalt punct al Sighisoarei.
Zada si turnul cu ceas din Sighisoara
"iti mananc nasuuuu !"
iaurt de podu iloiei. cel mai bun de pe piata... dupa ala de "raraul"
uazzzzzz aaaaaaaap ?!!!
ajungem. pentru inceput, o raita in imprejurimi. urcam din poiana pelegii pe valea pelegii spre varful pelegii (coincidenta de nume cred...). ne plimbam cat sa ne facem pofta de somn.
dupa somn suntem ceva mai dragastosi decat deobicei
aparatul foto, binoclul si lanterna frontala sunt jucariile favorite.
"te vaaaaaad !"
Cristina o invata pe Zada cum e cu papadiile. Zada mai mult le prizeaza decat le sufla.
prezentarea zonei: "astia sunt jnepeni, mai sus zambri, uite si un parau si o turma de oi dalbe, mai sus pete de zapada si sus de tot crestele..."
paraul Pelegii. stilul preferat al Zadei de urcare a unui munte nu este nici alpin nici himalayan nici big wall. se numeste "in-spate-la calutz". greu o dau jos de acolo, are privelistea cea mai buna, e leganata, poate dormi cand pofteste.
the best treat ! ce mancare poate fi mai buna decat aia facuta la un foc de lemne ? chiar si supa la plic are gust bun gatita la foc. am gasit si o tabla pe care prajim paine. carnatzu si cartofii merg direct in jar. bon apetit.
"iti mananc urecheaaaaa !"
a treia zi hotaram cucerirea lacului bucura, in premiera mondiala cu serpasi si tabara de baza.
cum spuneam si mai sus, Retezatul isi pastreaza mai bine puritatea decat alti munti romanesti si din cauza administratiei parcului; se percep taxe la intrarea in parc, se fac controale in punctele cele mai vizitate ale parcului, nu ai voie sa pui cortul decat in 3-4 locuri si esti obligat sa iei dupa tine gunoiul la plecare. mi se pare de bun simt.
pentru Zada, motivatia principala nu a fost pur si simplu lacul Bucura. ca sa o facem sa mearga si pe jos nu numai in spatele serpasului, i-am aratat ca daca merge pe jos o sa ajungem la Zapada. atat i-a trebuit...
... si iaca am ajuns. mai mult sau mai putin in spate, am ajuns la limbile de zapada.
daca va mai aduceti aminte in 2005, prin decembrie: "Zada care a adus Zapada"
odihna
Zada si Valy spre lacul Bucura
Cristina, autoportret cu flori...
Iunie, anotimp in care cresc pe versanti rododendronii. in Retezat poate mai mult ca oriunde sunt din belsug. dau o culoare mov dementiala versantilor. sunt flori ocrotite. daca ajungeti pe acolo in iunie nu le smulgeti, va rog, admirati-le, mirositi-le, fotografiati-le dar nu le rupeti !
lacul Lia zarit printre jnepeni
somnul de amiaza al Zadei cu papusa Alice.
ce loc mai bun de somn decat pe malul lacului Bucura, intr-un sac de dormit gros.
cat Zada doarme eu fug repede pana in saua Pelegii sa prind ceva semnal pe telefon. vedere spre varful Peleaga
lacul Bucura, cel mai intins lac glaciar din romania, vreo doua hectare si ceva.
dupa somn, mergem ceva mai sus, spre Taul Portii
sus...
poate una din cele mai mari satisfactii ale mele e sa o vad pe Zada bucurandu-se de natura, de munte iar aici o face din plin. Zboara !
mica Zada e innebunita dupa apa, de la balaceala la aruncat cu pietre in apa, la oglindit, la hranit ratele, toate ii plac.
asta este "Casuta Verde". in cele cateva zile petrecute in Retezat a mai si plouat. nu-i bai, avem si jocuri de cort.
in timpul asta tata face focul si ceva mancare, incalzeste laptele si... bea bere.
Zada la cort. strasnic somn.
gata calatoria in Retezat. ne pregatim de intoarcere dar nu inainte de o intalnire cu oala.
20 de kilometri din poiana pelegii spre lacul Gura Apei pe drum forestier. inca putin pana in Hateg si inca putin pana la Sarmisegetusa Regia, cetate romana construita acum vreo omienouasute de ani. loc de contemplare. Zada in iarba.
cat imi place sa o duc in spate si ei cat ii place pe "calut". asta cat o sa mai pot...
Zada si Valy la Sarmisegetusa Regia.
In drum spre casa, asa cum ne era planul, ne-am oprit sa dormim intr-un loc tare drag noua si mult calcat respectiv catarat de noi: Cheile Bicazului. facem o plimbare pe Lacul Rosu cu barca. ratuste foarte prietenoase semisalbatice inoata pe langa barci. atentie, nu urcati in barca decat cu minim doi kurtos-kolacs daca vreti sa mai mancati si voi macar cateva guri. dieta acestor ratuste se bazeaza in proportie de 70% pe cozonacii unguresti de la turisti! cam asta a fost tura noastra. va urma...
