tocmai ce ma intorsesem din Retezat cu fetele mele si a trebui sa plec in UK la ceva cursuri la noua companie pentru care lucrez. Din avion imi iau ramas bun de la Carpatii romanesti
peste cateva ore ajung la Londra, aeroportul Hethrow. trebuie sa spun ca in nici un loc pe unde am umblat pana acum nu am vazut atata diversitate de culoare de piei ca in orasul si aeroportul asta. e ceva sa vezi umar langa umar, pe o banca din ''sala de asteptare'', negri africani, rabini cu perciuni lungi atent coafati, musulmani cu coranul in mana, japonezi cu camera de gat, americani cu palarie de ''baiat de vaci'' pe cap.
din Londra ajungem direct in Plymouth. orasul asta e cel mai mare port al UK-ului cu cea mai mare baza militara maritima. de la istorie la petrecerea timpului liber, toate se leaga intr-un fel de ocean
desi in iunie apa oceanului in zona aia nu e chiar calda, cativa tineri (pe care i-am admirat cateva zile) faceau un sport tare interesant si anume sareau in apa de la inaltimi cat mai mari si nu numai de pe trambuline ci si de pe stanci, poduri, ambarcatiuni, diguri...
... in plan indepartat insula Drake
tanarul inca nu e decis
zona portului vechi din Plymouth numita the Barbican si cladirea acvariului (cel mai mare din UK dupa cate am inteles)
zona portului vechi din Plymouth este plina cu astfel de placi ce amintesc de aventurile si pataniile vechilor britanici. o gramada de expeditii militare au plecat din portul asta spre a coloniza pamanturi noi ca Noua Zeelanda, Indiile, parti din America si Africa. Altfel spus, pe vremea cand noi ne ciomageam cu turcii (mai bine zis incercam sa ne aparam de ei) baietii astia, aparati ''natural'' din toate partile de apele Atlanticului, mai umpleau cu vrednici ostasi o duzina de corabii si plecau sa mai colonizeze cate ceva.
amintiri...
colegul Emil langa doua dintre multele placi comemorative
the Barbican
curaj..
asta-i cea mai frumoasa si periculoasa saritura pe care am vazut-o din toate. tanarul a trebuit sa alerge sa-si faca vant destul de tare inainte de salt fiindca stancile de la baza digului ieseau cu cativa metri inafara, scary...
fotografiile colegului Emil
cantec, bere si voie buna la o terasa de langa dig
cabinele au ramas rosii dar pe langa telefon mai poti trimite si sms-uri si chiar emailuri din ele. in planul doi ''The Hoe'' sau farul vechi construit prin secolul 18.
nu puteam rata o baie in atlantic. desi e iunie apa e departe de a fi confortabil de calda. diferenta intre baietii saritori-de-pe-stanci si mine e ca ei aveau pe langa un antrenament cel putin saptamanal si un costum de neopren. oricum a meritat.
macar pe urechi sa ma ''imbrac''
dupa 15 min eram bocna... in sfarsit. imi amintesc cat de sarata e apa Atlanticului fata de marea noastra. daca la Vama Veche aproape daca simti asta, la Plymouth mi-e unu mi-a venit sa vars. oare cum o fi marea moarta atunci?
zgribulit, ma intorc catre hotel si dau de clubul de bowling al orasului.
clientii principali, ceva pensionari. de cateva ori pe saptamana se intalnesc aici si nu cum credeati, nu discuta despre pensiile prea mici sau lipsa medicamentelor de inima, bila sau fiere compensate ci sunt imbracati toti la camasa alba si pantaloni negri la dunga si isi pocnesc bilele cu bilele adversarilor... ati inteles ideea...
monument inchinat eroilor lor din primul razboi mondial. in ultimele zile de sedere in plymouth 4 dintre aceste placi de cupru au fost spre surprinderea tuturor, furate. a fost subiect de interes public si nu in mai mult de doua zile au fost inlocuite. am facut putina comparatie cu mausoleul Marasesti...
nu chiar putini...
parcurile si gradinile din UK sunt foarte bine puse la punct.
caine mic si rau
barci cu vela plutesc alaturi de distrugatoarele armatei. pare ciudat dar confortul de acum al britanicilor se datoreaza pregatirii militare din trecut si pentru o asigurare a viitorului continua sa fie foarte puternici in ale razboiului. exercitii militare au loc in fiecare zi, am vazut in fiecare zi militari iesind la alergare pe aleile de langa port.
orasul vechi
imbinarea utilului cu placutul
familie la plimbare cu caiacul. ce fain...
e de spus ca orasul a fost in proportie de 90% distrus de bombardamente in cel de-al doilea razboi. fortareata din planul doi e terminata in anii 90' si gazduieste marina britanica.
acvariul Plymouth
se comemoreaza eroii celor doua razboaie mondiale. veterani, speachuri, salbe de foc...
...dar mai interesant e ca pe langa plangerea mortilor de altadata li se fac oferte de inrolare tinerilor englezi. nu trebuie sa fii specialist in ceva anume, trebuie doar sa nu ai cazier, se pot angaja chiar copii ca si cadeti. razboiul e o afacere tare profitabila pentru statele puternice. un ''new entry'' castiga anual incepand cu 20000 £ si sunt destui doritori.
un mic panou de catarare atrage copii mai aproape de eveniment. pentru fotografiile astea cu copii la panou m-au oprit doi politisti spunandu-mi ca e interzis fotografierea copiilor in public. Intreband de ce, mi-au raspuns ca din cauza pedofililor. sec, nu?
''mama, cand o sa ma fac mare vreau sa ma fac si eu soldat sa impusc oameni pentru bani !''
la sediul firmei
o unitate pregatita pentru plecarea pe o platforma petroliera
e timpul sa fac cu mana vaporaselor din golfului Plymouth-ului si sa o tai catre...
...Londra, palatul Buckingam, palatul reginei Angliei. degeaba ca tot Casa Poporului e mai mare. dar de sta toata lumea lipita de garduri de parca s-ar da sarmale degeaba. intreb un politist care ma grabeste sa trec mai repede pe zebra si aflu ca in cateva minute va avea loc schimbarea garzii regale.
fac o tura in jurul pietei reginei Victoria. de pe o strada laturlanica apar eroii cu coifuri aurii, cai (probabil) pursange negri si mante rosii. se spune ca mantaua rosie trebuia sa ascunda petele de sange in cazul in care soldatii erau raniti in timpul luptelor.
bucuria turistilor. eu unul am nimerit acolo aproape intamplator, intre doua cursuri, intre doua zboruri, dar sa-mi iau concediu sa vad schimbarea de garda a reginei fie ea si a Angliei... nu e genul meu.
ladies and gentlemen la promenada ca in timpurile vechi.
schimbarea garzii
palatul Buckingam si monumentul reginei Victoria
revin la parcuri. parcurile si gradinile englezilor le-am apreciat foarte tare din prima. si londra chiar are niste parcuri impresioanante ca marime si ca eleganta.
in departare se vede varful ''London Eye''. ma hotarasc sa urc si eu in roata ca macar daca nu vad Londra in detaliu sa o vad pe toata, in ansamblu, de sus.
in cautarea unor magazine de echipament de munte dau intamplator de Covent Garden, un fel de piateta vesela in care, in fiecare seara se joaca piese de teatru in aer liber, se canta, se danseaza, se recita, se bea si se mananca pe trotuar. plec mai departe urmand sa ma intorc aici pe seara, la recomandarea Ioanei Ursache
desi prinsesem in cadru strada mare cu cladiri, o familie se simtea fotografiata si imi zambeste.
''London eye'' pe Tamisa
Big Ben si Westminister
nelipsiti, tiganii (romani ?) isi fac de datoria de ambasadori culturali... unde se simt si ei mai bine: sub pod.
Jubilee gardens, chiar in spatele London Eye-ului
dupa statul la coada de cca 300 de persoane (daca stiam de la bun inceput renuntam din prima sa-mi iau bilet), sunt aproape de imbarcarea in ''roata''
privelistea e chiar faina deasupra londrei de aici. daca esti turist de o zi in oras chiar cred ca e unul din lucrurile pe care ai putea sa le faci. o alta varianta, poate chiar mai indicata dar pe care n-am incercat-o e sa cumperi un bilet de o zi la ''London original tour''. e vorba de autobuzele rosii cu etaj. au ghid fiecare si poti cobora si urca in urmatorul in orice statie.
petrolul are semnele puterii si p'aci
spre seara ma intorc la Covent garden. e chiar un loc incantator care-mi aduce aminte de festivalul de la Sighisoara. e departe de genul scrobit al britanicilor...
de aici trebuie sa fac plinul cu dulciuri pentru Zada. pana la urma s-a dovedit ca tot caramelele romanesti sunt mai bune decat ce am cumparat de p'aci
un saltimbac la numarul lui de scamatorie
vine vremea si plec spre Aberdeen, oras din nordul Scotiei, al doilea ca importanta dupa Edinburgh dar probabil cel mai important oras din industria petroliera din europa si principalul punct de plecare spre platformele din Marea Nordului.
si aici orasenii au mare grija de gradini. nu e o poza tare reusita dar cam asta e idea...
va mai amintiti filmul Braveheart cu Mel Gibson... ala cand striga el Freeeeeedoooom !!!... eei, e vorba de Wiliam Walace, cel care a luptat impotriva regelui Edward pentru independenta Scotiei. in Aberdeen, statuia inchinata lui.
un fapt ciudat si care pe mine m-a cam lasat cu gura cascata si cam dezgustat e ca englezii au ''renovat'' vechile biserici in sensul ca le-au transformat in... baruri. din 5-6 biserici cate am vazut, doar una mai functiona in scopul pentru care fusese construita si aia avea program de doua ore, doua zile pe saptamana.
ex-biserica transformata intr-un modern si profitabil bar. desi am intrat nu am avut tupeu sa fotografiez in orice caz biserica are foate putine schimbari in sensul ca stranele sunt inlocuite cu mese, statuile sfintilor sunt la locul lor iar barul propriuzis isi are depozitul de bauturi in ...altar. crucile de pe turle lipsesc cu desavarsire. ce sa zic, asa NU! modernism.
spre seara dau de...
panoul de catarare din Aberdeen. construit in urma cu un an si ceva arata demential. cladirea a fost construita special pentru panou si o alta sala pentru bmx si skate. sponsorul principal, firma Shell a investit o juma' de milion de lire in constructie... intrarea, in caz ca nu ai abonament costa 6£/zi la care se adauga o taxa de 2£ in cazul in care... atentie... nu esti inscris la nici un club de munte sau catarare din UK. cred ca-i destul de simplu sa finantezi cluburi in cazul asta, nu?
nu lipseste nici panoul de boulder. asa cum m-am asteptat, seara panoul se umle de tot felul de cataratori, toate varstele, toate gradele.
e vremea sa ma intorc acasa. din avion, Iasul.
