vreme posomorata. tin minte ca am ajuns cu niste legaturi CFR groaznice din Ohaba de sub Piatra pana in Cartisoara, am dormit in camp, aproape de gara si am inceput drumul spre Balea Cascada pe jos. intr-un final am prins parca o ocazie pana la cascada. de acolo aveam de ales intre a "inchiria" telecabina pentru noi trei, la un pret imens sau de a baga pe jos. am ales varianta 2.
nu stiu ce naiba caram in rucsacii aia dar au fost foarte mari si grei. meargeam spre peretele Caltunului fara sa stim cum va fi, asa ca ne-am luat cu noi - pe langa cele necesare bivuacului si bineinteles mult mai multa mancare decat ne-a trebuit - o gramada de pitoane si cuie de gheata. in final n-aveam sa folosim decat cateva...
mai dormim o noapte in zona si dimineata pornim pe traseul de creasta intre Balea si Caltun.
traversam creasta Balii in valea paralela cu cea a Balii pentru a evita pericolul de avalansa de sub Turnul Paltinului. ma rog... mare pericol nu era dar zapada avea o consistenta foarte apoasa.
odihna in Saua Doamnei
de pe Laitel ni se arata peretele Caltunului cu lacul la poale, creasta Crenelata chiar in fata, creand impreuna un fel de "tub" prin care cel mai adesea sufla un vant naprasnic... mai departe spre dreapta, Varful dintre Strungi si Negoiu
detaliu in peretele Caltunului.
urmatoarea zi avem parte de o vreme splendida, cea mai frumoasa de pana acum. numai buna pentru catarat. chiar si langa lac nu bate vantul, peretele e in umbra deci gheata e in stare buna. la drum! Doru in timpul asta va incerca sa ajunga pe Vf Negoiu dar zapada foarte mare si pericolul de avalansa de sub strungi il fac ca pana la urma sa se intoarca. mai bine asa.
Misu va merge cap pe toata lungimea peretelui el fiind mai experimentat ca mine la plasarea pitoanelor si a suruburilor de gheata. urmarim o linie in partea dreapta a peretelui, o succesiune de diedre si scurgeri de gheata care ne scot in final, dupa 7 lungimi, cu vreo 50 de metri in stanga varfului
una dintre regrupari in peretele Caltunului.
in cea mai mare parte, peretele este cazut si ofera o gramada de solutii de asigurare. noi am folosit cel mai mult cuiele de gheata, recurgand la pitoane mai mult pentru regrupari. gheata fiind de cele mai multe ori casanta, Misu regrupeaza cu 2-3 metri in exteriorul liniei pentru a evita caderile de placi de gheata pe mine.
diedru in portiune finala.
ajungem pe varf si suntem bucurosi. ne catarasem pe o linie noua pentru noi intr-un stil foarte fain: cateri pe unde iti place, asigur unde si cat de des vrei, nu lasi nimic in urma, plus ca toate astea se intampla pe un terem mixt, gheata si stanca. frumos, tare frumos, vreau sa ne mai intoarcem acolo!
intorsi la Balea, admiram noua cabana de pe Lac, savuram cate o bere (2-3...) si ne vedem de drum
... la cateva luni dupa asta, in noiembrie 2002, ajung din nou in zona, de data asta dinspre cabana Negoiu. aici se vede frumosul perete de pe Varful Negoiu.
