prima iesire, cu Kobe (Florian Mastacan). inepem de la M4 si continuam, M5, etc. in Bicajel e o singura faleza de dry, una din putinele faleze specifice din Romania. traseele au fost gandite si asigurate de Florian si Ciprian Andrecut din Toplita. mai multe informatii, filme si fotografii gasiti aici: http://www.kobe.ro/2008_01_01_archive.html si aici: www.avalansh.blogspot.com
Black Diamond, Fusion
trebuie sa va povestesc pe scurt si aventura de cu o saptamana inainte, din care din pacate nu am fotografii deocamdata. plecam din Iasi cu bunul meu prieten Doru Platon, proaspat venit din statele unite pentru cateva saptamani. nu stiam unde se afla exact faleza. pentru asta l-am sunat pe kobe. in sfarsit o gasesc dupa ce traversez paraul bicajel, deasupra ghetii subtiri, pe un bustean de brad cazut de-a latul raului. de altfel, in caz de gheata subreda, busteanul asta e singura cale de acces spre faleza, la baza falezei fiind o mica "peninsula" de vreo trei metri patrati. buuuun... eram la baza peretelui pe acea mica bucata de pamant si studiam traseele cand deodata aud o pocnitura, explozie ca si cum ar fi avut loc o cadere masiva de pietre undeva in amonte. nu a durat decat 10-15 secunde si gheata - si asa fragila de pe tot latul si lungul paraului - a inceput sa se crape, apa maronie curgea din amonte peste placa de gheata ...
... in cateva secunde toata placa de gheata de pe Bicajel a cedat iar nivelul apei a crescut vertiginos cu jumatate de metru. eu nu puteam decat sa fiu un spectator la toata povestea asta. bucata de pamant de sub faleza repede a fost acoperita de apa si am fost nevoit sa ma urc pe bustean si apoi pe stanca. mi-am gasit o pozitie cat de cat comoda in diedrul de la baza stancii dar oricum nu puteam sta acolo prea mult. disperat, ma uitam cum suvoiul de viitura format asa rapid cara la vale crengi, bolovani, gheata. in cateva minute ajunge la nivelul busteanului de trecere si da sa-l smulga din loc. nu aveam nici o sansa sa trec paraul decat pe el. torentul era prea puternic...
intr-un final, viitura s-a mai domolit, busteanul a ramas la locul lui desi era in continuare zdruncinat si lovit de sloiurile care curgeau dedesupt. hotarasc sa traversez, era unica solutie... reusesc. Doru in timpul asta se confrunta cu o problema similara dar ceva mai in aval. am fost amandoi surprinsi de eveniment in timp ce cautam faleza. in fine, ne intalnim si dupa ce zambim usurati concluzionam ca ruperea podului de gheata si viitura se datoreaza cel mai probabil ruperii si prabusirii cascadei de gheata din amonte... de catarat nu ne mai arde dar nici nu se mai pune problema, accesul spre faleza era compromis. mai ramane o singura problema si anume ca din punctul unde eram noi pana la masina mai trebuia sa traversam odata paraul, teoretic pe poduri de gheata, printr-un loc unde albia Bicajelului e mult mai larga. teoria ca teoria da' practica ne omoara intotdeauna...
... ajunsi la punctul de trecere constatam fara mirare ca nu mai era nici urma de pod de gheata pe Bicajel. in schimb, o albie de 20-25 metri latime, cu bolovani, mici cascade, sloiuri plutitoare, crengi duse la vale... ne astepta sa o traversam. apa avea o viteza destul de mare cat sa te de-a jos din picioare in orice moment. temperatura aerului (cum am vazut mai tarziu in masina) era de -12 grade celsius. conditiile ideale pentru o baie... in sfarsit, multe idei ne-au trecut prin minte atunci, inclusiv sa inconjuram tot muntele pe langa apa si sa iesim la Raza Soarelui. eu unul nu mai fusesem niciodata pe ruta asta dar fiindca dupa mintea noastra dura prea mult inconjorul am hotarat ca nu merita... mai tarziu am regretat decizia. solutia gasita a fost sa ne dezbracam la chiloti si sa traversam raul prin plina valtoare la -12 grade. primul a fost Doru. nu stiu cum a facut-o dar cu putine ezitari a iesit pe partea cealalta destul de repede. l-am urmarit indeaproape cum era cat pe ce sa alunece in apa...
... eram cat pe ce sa renunt cand i-am vazut pe fata durerea provocata de apa inghetata. deja era prea tarziu, eram in chiloti la marginea raului, cu doua bete de schi in mana, gata sa trec. gata pe naiba fiindca deja nu-mi mai simteam labele picioarelor. zis si facut. senzatia pe care am avut-o e de nedescris, nu-mi mai simteam corpul de la jumate in jos si (greseala mea a fost ca m-am descaltat si de bocanci) nu aveam deloc stabilitate printre pietre in mijlocul torentului. in fine, ajung la mal si apoi fug spre locul unde lasasem masina. foarte nasol a fost ca nu puteam sa-mi coordonez miscarile corpului atat cat sa ma imbrac. mi-a luat cel putin 5 minute sa pot sa-mi trag pantalonii pe mine. a urmat dezghetul; imediat dupa ce m-am infofolit am inceput sa ma lovesc brutal peste picioare sa-mi redresez circulatia. eram zgariat rau pe picioare dar nu simteam absolut nimic. incet-incet circulatia si-a revenit dar cu dureri mari. a venit si doru si plecam...
... abia in Piatra Neamt mi-au revenit simturile in degetele de la picioare. unica experienta, data viitoare inconjor sigur ! dar sa revin: in pozele astea actorul principal e Lush care incearca sa-si dezghete mainile dupa o incercare pe traseu. temperatura: -15
Lush in suferinta...
Florian in Moon Trip M8+
canionul paraului Bicajel la doar o saptamana dupa tentativa mea si a lui Doru. Temperaturile s-au mentinut constant sub -15 grade asa ca podul de gheata s-a format foarte rapid.
prima cascada de gheata de pe Bicajel.
Ciprian in Out of Fuel M8
Out of Fuel, M8, Chiriac Valentin
My Lowa... cu coltari Black Diamond. precizie maxima.
Antrenament specific de dry. Multumita lui Stefan Dumitrescu (aka Vaca), parintilor lui Stefan, care au pus la dispozitie podul casei lor dar mai ales multumita, din nou, lui Florian care a amenajat panoul din banii proprii, iaca are si Iasul panou de dry-tooling.
scopul principal al antrenamentelor e castigarea andurantei: 20, 30, 50 de miscari.
Avem si tavan...
