creasta Moraru vazuta din platou, aproape de iesirea vaii Cerbului
releul Costila
Doru ca deobicei, echipat pana-n dinti, camera foto, camera video, gps etc...
din Iasi am plecat dis de dimineata, ajunse-m in Busteni dupaamiaza. fiind perioada sarbatorilor (chiar intre Craciun si revelion), la telecabina era plin. dupa ce ne vedem sus luam calea spre vf. Omu. se insereaza deja... nu ne grabim prea tare fiindca traseul nu pune probleme nici noaptea
Cristina, odihna
Costila in asfintit
a doua zi, la fel de perfecta ca prima. vizibilitate maxima, mare alpina, aerul rece ne spala fetele si ne trezeste.
cabana Omu inchisa. iarna hiberneaza sub zapada. noi am fost primiti regeste la cabana meteo Omu cu o oala cu ceai fierbinte si cate o juma' de pat de caciula. doi meteorologi sunt in permanenta de servici la cabana meteo. la data cand am trecut noi pe acolo, interiorul cabanei era in renovare in proportie de 70%. constructorii, inginerii si muncitorii: cei doi meteorologi...
si plecam. creasta morarului se desprinde din platoul Bucegilor chiar in varful Omu. zapada abundenta dar ferma. montam coltarii imediat ce iesim din cabana.
vedere peste creasta Morarului spre muntii Baiului
Cristina traverseaza la baza primului dinte.
Creasta Moraru, Bucegi
incepe echibristica. creasta e renumita pentru ingustimea ei pe anumite portiuni. per total trebuie sa cateri si apoi sa rapelezi sau sa descateri 5 varfuri principale. ne legam in coarda desi numarul pitoanelor pe o lungime nu depaseste doua sau trei. mai intaresc asigurarea cu bucle lungi de chinga date dupa colturi de stanca.
nu stiu cum reusesc dar probabil e vorba doar de practica. capre negre in Muchia Moraru
faptul ca am traversat Creasta Moraru de la Varful Omu spre Busteni prezinta si dezavantaje. aici Doru in catararea spre Dintele Crucii. fiind perete parcurs mai mult in rapel, primul piton era la baza peretelui iar urmatorul cam la 20 metri, cam de unde se executa rapelul.
cu rucsac in spate e inca si mai dificil. Cristina
Crucea de pe Dintele Crucii
pitoanele de rapel se afla la cca 5 metri sub varf in directia noastra de traversare
curaj
Cristina in rapel
autoportret sub varful Crucii
... se incheie ziua unu. aici am de povestit ceva... spuneam mai devreme cat de echipat e Doru si intradevar, ca Doru rar gasesti pe cineva echipat la munte. are de multe ori trusa medicala, lanterna, poate chiar si baterii de schimb, folie de supravietuire, aparat foto, gps, harta zonei, monografia. dar lucru cu care se mandrea cel mai tare de la Iasi si pana in momentul filmat aici era Primusul proaspat cumparat si testat in state. de abia asteptam toti trei sa ne linistim undeva si sa facem un ceai. nu neaparat foarte antrenati si nici pe fuga, hotaram din timp ca o sa facem un bivuac in creasta asa incat pentru urmatoarea zi sa lasam partea a doua a crestei si cea mai expusa...
...cu gandul asta, ne oprim din traversare imediat dupa varful Crucii si decidem sa construim bivuac. mai aveam inca ore de lumina cand ne-am oprit dar stiind ca nu avem nici cort si nici lopata va trebui sa sapam cu pioletii si mainile o "covata" destul de larga pentru toti trei in saua "tz". tre sa spun ca acea sa nu depasea aria unui dreptunghi cu laturile de 5 pe 2 metri. versantii ce plecau din sa spre valea Moraru si Cerbului au inclinatii de cca 60 de grade deci nu un loc foarte comod de dormit. buuun... sapatul ne-a luat cam o ora cu ustensilele care le aveam la indemana. intre timp racorim si restul de ceai de pe fundul termosurilor cu gandul la zgomotul de reactor al primusului lui Doru care cica fierbe un litru de apa in cateva secunde...
...buuuun. ne instalam sacii de dormit, ne infofolim cu pufoaice si geci, doru scoate primusul, intr-adevar o bijuterie de la prima vedere dar ramane pe ganduri pentru cateva secunde, mai cotrobaie prin rucsaci alte cateva minute dupa care se intoarce spre mine: "Vali tu n-ai un chibrit ?"... zic eu "ce ???"... la care el... " hai ma Vali ca eu stiu ca tu mai fumai..." am ramas mut. nu-mi venea sa cred desi ma pufnea rasul. Doru, cel cu zeci de liste, planuri, rapoarte, exceluri pentru orice detaliu sau proiect... uitase afurisitele de chibrituri acasa. radem de prostia noastra si ne resemnam. urma o noapte si o alta zi fara nici o picatura de apa. in fine, dupa ce molfaim niste bulgari de zapada bagam cornu' in perna.
ziua trei. dimineata senina. rasarit peste Varful Crucii.
catarare spre Acul Mare
Acul Mare, Creasta Morarului, Muntii Bucegi... zapada mica, cresta ingusta, posibilitati de asigurare rare. "pasul" intregului traseu dupa parerea mea
Doru in plan indepartat si Cristina "calare" pe creasta.
traversarea Acului Mare, Creasta Moraru, Bucegi
ne regrupam. dupa Acul Mare luam decizia sa coboram din creasta pe versantul spre valea Cerbului. toata manevra ne ia cateva ore bune pe un valcel cu zapada cam uda si moale iar mai apoi cateva rapeluri pana in firul vaii. pe vale spre cabana Diham si apoi spre Busteni. asta a fost tura noastra in Bucegi.
