Pintenul lui Catalin, traseu pe care nu mai catarasem niciodata e unul din rutele din peretele Nordic din cheile Bicaz, vecin cu Fisura Strungii cu Mesteacan si coleg de perete cu Fisura Artei, Surduc si a 30-a Aniversare. Fiindca nu-l catarasem in prealabil vara, mi s-a parut cu multe pasaje "artificiale" desi probabil in conditii mai calde e mult mai usor catarabil in maniera libera.
Vlad a ales sa mearga el cap prima lungime (stia el ceva...). Din cauza umezelii din atmosfera si a brumei de curand cazuta, peretele e umed, prizele de picior foarte alunecoase
vedere spre Sugau. din cauza expunerii catre nord, in pinten nu bate soarele.
a doua lungime imi revine mie. banuiesc ca e cea mai faina din toate, fara prea multa vegetatie, asigurari destule si solide. totusi trag mult mai mult de cuie decat mi-as dori
Eu in a doua lungime din Pintenul lui Catalin. Cataline, stiu ca e unul din traseele tale preferate, sa stii ca ne-am gandit la tine
sus, aproape de regruparea a doua.
aproape am ajuns
regrupez incomod in trei pitoane si il chem si pe Vlad. spre surprinderea mea, desi sunt vreo 3 grade afara, Vlad incearca mai multi pasi la liber. probabil si din cauza ca e a cincea sau a sasea urcare a traseului asta. Bravo Vlade!
pare greu dar nu e de speriat.
ajunge si vlad in regrupare si porneste (dupa colt) in lc. 3
regruparea e destul de comoda... (eu, destul de bocna de frig!)
...deasemenea si regruparea 3. aici, autoportretul lui Vlad cu diaclaza din lungimea 4
ajung si eu. cam pe la sfarsitul lungimii reusesc sa ma incalzesc, urmeaza diaclaza unde transpir apoi o lunga asteptare in regrupare, cat Vlad catara 2 lungimi, numai bune cat sa inghet iar. probabil asta e un neajuns iarna cand cateri cap schimbat, cel ce fileaza sta premult timp in regrupare.
lungimea 4. diaclaza exact ca in fisura Artei, 25 metri, 5 asigurari. neaparat trebuie agatat rucsacul la ham
iesirea din diaclaza
vine si Vlad pe lc. 4
Vlad vs Abis
dupa lc 5, proaspat medaliat cu bucle de carpa...
lungimea 6 duce pe varful pintenului
dupa ce am ajuns pe varful pintenului, negasind pitoanele de rapel spre strunga cu mesteacan, am decis sa descatar cativa metri si sa traversez prin dreapta, vreo 15 metri neasigurati, pana in strunga. de acolo, inca o lungime ne duce pana in padurea de deasupra peretelui.
terminam traseul la 17, chiar inainte de innoptare. ne grabim prin padure fara frontale si in pasunea de desupra cheilor luna plina ne ajuta sa coboram intr-o lumina de poveste. ne oprim pentru "pozele de varf" la cabanuta din vis, casa de vara din faneata.
Multumesc Vlade pentru tura asta. Mi-era dor de un traseu cu tine!
