Pe pantele de sub intrarea in traseu. Accesul se face pe langa fosta cabana Cheile Bicazului (arsa acum multi ani si neconstruita) si apoi pe un traseu in parte marcat, in parte intuit, spre piciorul crestei. E prima intrare "de iarna" a lui Alex si printre primele lui intrari pe un traseu de alpinism clasic
Aproape de locul pe care eu il numesc "Bivuacul lui Misu", locul unde ne legam in corzi
vreme intunecata, pereti intunecati
eu ma leg in coarda cu Vlad si Catalin cu Alex. aici Vlad pleaca in a doua lungime.
regruparea de sub "biscuite"
o privire in sus spre "Biscuite". nu mai fusesem de mult timp in Creasta Estica. Ultima oara, tot iarna, cu Misu si Doru, o tura cu peripetii, o iarna adevarata cand Creasta Estica mi s-a parut mai grea decat Armata din Bicaz. Pasajele de creasta, acoperita cu zapada moale si asigurari putine mi s-au parut mult ai grele decat orice alt pasaj de artificial la ora aia. Dar mi-a placut enorm pana la urma. Si venind vorba de asigurari. am remarcat cu mahnire ca Creasta Estica devine un traseu supra asigurat, supra spituit. eu il gasesc ca un traseu clasic care a fost parcurs de mii de ori cu pitoanele vechi, in care nu-si gaseau locul spiturile. stiu, o sa-mi urc acum in cap toti voitorii de bine si de siguranta, cei care spun ca nu ar fi sigur fara spituri pentru cei ce vin aici direct de la panou sau pentru incepatori. Poate asa e. Si asa ajungem sa bagatelizam miscarea asta (nu e numai sport sigur...) si sa aducem muntele la nivelul nostru cum am facut in multe ocazii.
citesc zilele astea "Umbre Intunecate" a lui Joe Simpson. zic eu, o carte extraordinara in ceea ce priveste discutia care o ridica cu privire la Etica Alpina (in special cea din Himalaya dar de peste tot pana la urma). concluzia la care ajung iar si iar este ca Omul incearca sa faca mai facil accesul (pe munte, si pe stanca) prin diverse mijloace bagatelizand muntele si pana la urma mintindu-se pe sine. Oare de ce nu suntem in stare sa lasam peretii in pace exact cum o fac cei din Dolomiti lasand asigurarile originale sau macar tipul lor si pozitia, numarul...?
sub noi, soseaua si tunelul
Vlad inainteaza cu precautia caracteristica, exersind folosirea mobilelor dar asigurand si in spituri
Catalin apare si el pe umar, sub Biscuite
pe Biscuite am gasit aproximativ 7 expansoare (...si pitoanele scoase) si asta langa o serie de fisuri excelente pentru asigurari mobile. am fost secund pe lungimea asta dar chiar daca era uda in mare parte, s-a putut scoate la liber fara probleme. in aceste conditii chiar nu vad rostul atat de multor spituri.
pe valcelul si hornul final am fost din nou eu cap. din nou aceiasi stanca uda, zapada. fara prea mult entuziasm inaintez. surpriza mai mare a fost cand pe horn, langa un copac si mai sus langa alte radacini viguroase (dupa care se poate asigura cu bucle de chinga...), pe perete, erau plantate alte spituri. nu prea am inteles asta... pe stanca, in horn, alt spit. il ignor si pe asta ca si pe cele de mai jos asigurand la 20 cm mai sus cu un friend. ies sus cam imbufnat si il chem pe vlad
vedere catre cheile Lapos si un perete pe care n-am mai catarat pana acum, in fundal dar pe care se afla Centenarul Independentei si alte trei trasee parca, destul de vechi si ele si rar parcurse. plan de viitor
Vlad, ursul batran
vine si Cata
apoi si Alex, motivat cum trebuie de Catalin. E unul din acei putini care incep catararea la panou, pe plastic si ajung sa faca ceva si pe stanca, in traseele cu mai mult de o lungime
cineva a avut ideea buna de a pune un caiet pentru impresii pe varful Pietri Altarului. e un traseu de referinta pentru chei si poate cel mai usor pe timp de vara din zona. doar sper si o sa fiu mereu impotriva transformarii acestei rute intr-un soi de "via ferata", in ideea "popularizarii sportului" fiindca vad acele timpuri venind. Alpinismul este si trebuie sa ramana accesibil nu maselor ci acelora care sunt in stare sa ia in carca anumite riscuri odata cu legarea in coarda.
la coborare am facut trei rapeluri pena la baza peretelui de la copaci
piton din traseul Clasic pe langa care noi coboram. Oare cate are de zis pitonul asta?
