a treia zi de Craciun, cabana Izvorul Muntelui aproape goala dar la intrarea in rezervatie, din mica sandrama construita pentru vanzari de harti si pliante, rasare un ranger sa ne intrebe de taxa de rezervatie. ii spunem ca n-avem marunt asa ca ne lasa in durmul nostru fiindca nici el n-avea sa ne dea rest.
initial, furati de peisaj si neatenti la marcaj mergem spre Lutul Rosu. traseul, cel mai popular din masiv probabil, e presarat cu "puncte de interes", placi cu afise ce descriu franturi din natura
zapada zero la deal, padurea in schimb frumosa desi desfrunzita. m-a mirat cat de curat este mentinut traseul. pana sus am gasit doar un ambalaj. bravo celor ce administreaza parcul si celor ce nu-si lasa decat urmele bocancilor p-aici
spre Poiana Maicilor, ninsoarea se porneste
in poiana chiar viscoleste
sub Claile lui Miron
cu rucsac usor Cristina a reusit sa urce intr-un ritm bun pana la cabana.
data viitoare urcam pe aici?
mai sus de Claile lui Miron, inainte sa ajungem in platou le intalnim pe ele. stau nemiscate la fotografiat apoi din doua salturi cobara panta inzapezita spre fundul jgheabului
in sfarsit, ajunsi la cabana Dochia. bate vantul puternic, ninge, vreme perfecta de iarna
hai Romania!
inca nu stiam ca inauntru il gasim pe Mihai din Iasi venit pe partea Duraului cu o trupa considerabila. sorbim un ceai cald (cam dulce pentru gustul meu): 1,5 ron si o ciorba de legume perfecta: 5 ron, mai schimbam cateva vorbe si incepem coborarea spre Izvor, prin Lutul Rosu
bucurie. amandoi. munte. iarna. zapada.
