Bucegii ni se arata in toata splendoarea lor. pe tot drumul spe munte povestim, planuim si admiram padurile si dealurile in haine de toamna. dupa spusele lui Catalin "Niciodata in cursul anului, muntele nu este mai frumos ca in octombrie". Si are dreptate, lumina filtrata de culorile de rosu, brun, verde, galben a copacilor si covoare de frunze. Frumos, foarte frumos. Admiram de langa hotel Alpin peretele Vaii Albe, terenul nostru de joaca de maine.
si pornim in sus. nu ne grabim, avem toata dupaamiaza sa ajungem pana la refugiu. si la ce atata graba cand atata frumusete in jurul nostru
pe la Sfatul Uriasilor ne odihnim. mai sunam fetele acasa descriind spectacolul din jur. Mai sus ne aprovizionam cu apa de la izvor. avem sa constatam ca doi caini lipaiau din bazinul de colectare a izvorului. Nu-i nimic, nu ne sinchisim dar cand si gustam, apa avea puternic iz de rahat de (probabil) capra. ma rog, cu mult zahar si plicuri de ceai, avea sa fie o bautura acceptabila.
ajungem la refugiu destul de repede si fiindca mai aveam ceva ore de lumina, decidem sa urcam spre circurile vaii albe sa recunoastem apropierea ce avea s-o facem a doua zi pe intuneric. in drum Catalin fotografiaza Flori de Colt
poate cel mai mult imi place cum isi schimba culorile Zadele toamna si Bucegiul e plin de ele. aproape de punctul numit La Panda, admiram creasta si varful Picatura cu albisoarele ce duc spre Caraiman
Zade
mai iute de picior decat mine, Catalin ma asteapta din cand in cand.
privim inapoi spre Tancul Mic cu cunoscuta fisura oblic stanga din traseul Herman Buhl. evident, tot printre zade.
ajunsi aproape de Valea Alba lasam rucsacii legati de un copac in grija cainelui ce ne-a urmarit mai toata ziua. recapitulam tot drumul inapoi spre refugiu, principalele intersectii cu valcele, semnele de pe copaci facute cu securea pana la Pinda. a doua zi urmeaza sa ne trezim la 5, sa plecam doar cu frontalele pe la 5.45 si sa intram in traseu inainte de ora 7.
zis si facut, Valea Alba ne asteapta.
odata cu primele urme de lumina suntem la Bolovanul de sub perete, punctul de plecare in mai toate traseele din circul 1. analizam schitele avute la noi si gasim intrarea in Memorial. La baza nu e indicata intrarea in nici un traseu desi de acolo pleaca Sperantei, Memorialul si Fisura Albastra, in ordinea asta de la stanga la dreapta... si din ele, o gramada de variante si trasee mai noi.
Catalin, cap in prima lungime, cuie putine, variante multe. Inca de aici ne dam seama cat de importante sunt asigurarile suplimentare de care ma fac raspunzator ca le-am uitat acasa. pasajele destul de lungi neasigurate desi usoare ne cam dau emotii amandoura dar decidem, cel putin deocamdata, sa continuam.
sub noi, in cazanul Vaii Albe se pregateste micul dejun. intr-un final aburii cetii se risipesc de pe vale adunandu-se catre platoul Bucegilor.
continui eu cap de coarda a doua lungime. doua pitoane deasupra regruparii si gata. pasaje care par mai friabile si mai dificile doar din cauza ca sunt aerisite din punct de vedere al asigurarilor. gresesc directia rutei, orientandu-ma prea mult catre dreapta, undeva spre Terenul de Fotbal.
Catalin vine pe a doua lungime si incearca sa reintre in traseu spre stanga. practic linia Memorialului nu trece niciodata dreapta fata de directia Fisurii Albastre.
Catalin in a treia lungime reusind sa reintre pe linia Memorialului
vin si eu pe lungimea trei
suntem sub Albastra
Fisura Albastra si chiar sub ea, usor stanga, Aripa din Memorial, sectiunea emblematica a traseului desi nu cea mai dificila
trecem catre stanga fisurii. suntem pe cursul original al Memorialului si admiram peretele unde au aparut tarsee mai noi ca Sarutul Pamantului
si mai la dreapta Diedrul Pupezei si Lespezile, doua hornuri paralele.
.... si plec cap pe lungimea cu numarul patru. mai bine asigurata, fara probleme...
...pana in regrupare. Catalin vine repede si sa nu pierdem timpul pleaca pe urmatoarea lungime. problema e ca regrupasem pe o brana destul de lunga si lata, pe care se mai aflau doua regrupari, una pentru traseul Ultimatum iar cealalta pentru Carutul cu Rotile. deasupra regruparii se vedeau clar doua pitoane si amandoi am convenit ca pe aici e continuarea Memorialului. gresit... Memorialul continua putin mai la dreapta pe un horn care la inceput nu are pitoane - sau cel putin nu se vad de pe brana - dar e mult mai usor catarabil.
Catalin ajunge la pitoane, incearca trecerea cu scarite dar cade imediat deasupra celui de-al doilea. mai incearca odata, trece dar deasupra celor doua pitoane nu mai gaseste nimic. catara 5 metri... zece, dar nici urma de alte cuie. cat il filez, scot fotografia cu liniile traseelor din rucsac si imi dau seama imediat ca o luase 5-10 metri paralel stanga fata de linia Memorialului. Strig la el sa faca tot posibilul sa traverseze... o cadere n-ar fi fost deloc de dorit. Imi reamintesc de prostia ca am uitat acasa friendurile si pitoanele dar oricum nu prea ajuta. Catalin asigura mai mult de psihic intr-o nuca si traverseaza
a fost o lungime cu suspans. cred ca aici s-a convins, in caz ca mai erau dubii, ca ar fi bine sa ajunga sanatos acasa la viitoarea nevasta.
in final ajunge in hornul Memorialului. busisem traseul de doua ori in patru lungimi si ne luase mai mult de trei ore pana aici. nu suntem in graficul stabilit si cu psihicul suntem cam demontati. ajung langa el intr-o regrupare incropita din trei pitoane in partea finala a hornului.
plec eu si incerc sa ajung la tavanul de deasupra hornului, pare catarabil de jos. deasupra regruparii un piton, urc si pot vedea fisura orizontala spre dreapta de la baza tavanului. pare foarte friabila si fara nici un piton pe 5-7 metri. aaahh, ce-ar fi mers un frend, ceva! cu toate evenimentele de pana acum n-am deloc chef sa risc asa ca hotaram sa ne retragem.
facem doua rapeluri de 50 de metri si traversam pe Terenul de Fotbal spre dreapta pana unde se intra in Albastra, Sarutul Pamantului, Pupezei si Lespezi
totusi nu-i chiar asa rau...
brana, hornul si tavanul care ne-au dat de furca in Memorial
facem din ochi Aripei din Memorial. revenim...
intre timp ne si hotarasem sa nu coboram pana jos ci sa intram in Lespezi 5A. ca sa continui cu balaureala prin pereti ratez intrarea clasica inspre Lespezi care se face pe Fisura Ascunsa si catar in schimb un pasaj ceva mai expus care probabil face parte din Sarutul Pamantului. vorba aia: "face parte din antrenament"
Catalin cu jumatatea inferioara a peretelui
in fata noastra mai e o echipa din Bucuresti: Catalin si Iulian. Catalin traverseaza si intra in diedrul din Lespezi.
numai ca sa dea peste o alta belea... catarand la interiorul hornului misca un mega bolovan, il scoate din starea de echilibru precar in care era si se trezeste cu cateva zeci de kile sprijinindu-se pe el. ajutat cu o coarda de echipa de mai sus reuseste sa-l puna la loc. sa-l dea la vale nu prea era o optiune fiindca in cel mai bun caz putea sa taie corzile.
intr-un final ajung si eu langa bolovan catarand mai in exterior si dupa ce ne asiguram ca nu mai e nimeni in spate trimit "televizorul" catre fundul vaii. ne invoim cu echipa din Bucuresti sa cataram noi in fata.
Platoul Bucegilor fumega
aici eu cu Pintenul Vaii Albe
Catalin, putin ingandurat dupa incercarile din lungimile ce au trecut
...si suntem sus dupa inca doua lungimi. bucurosi ca am reusit totusi sa cataram in Valea Alba si sa iesim sanatosi, putin ingandurati ca nu ne-a reusit planul initial. din pacate la iesire in creasta aflam ca tocmai a avut loc un accident mortal. asteptam salvamontul in ideea ca poate vom fi de folos. si am fost... echipa de 5 salvamontisti au venit echipati cu... o coarda de 50 metri. Catalin le-a imprumutat corzi, anouri, chiar si casca. In fine, inainte de inserare, incepem coborarea pe Brana Aeriana spre refugiu.
urmatoarea dimineata ne inveseleste cu portocaliul ei
in veranda
admiram rasaritul la o cana de ceai. lumea e a noastra ! ce poate fi mai frumos?
rosu de toamna
Aici gasiti o povestire mult mai frumoasa a aceiasi aventuri, in galeria lui Catalin http://picasaweb.google.com/calpatin/2009100811BucegiCostilaTentativaMemorialLespeziCuValiChiriac#
la plecare, Bucegii par mai suparati decat la venire. s-or fi suparat ca-i parasim. nu va fi pentru mult timp. o sa ne intoarcem!
spre seara ajung acasa si-mi strang in brate fetele. un sentiment de implinire ma surprinde. imi place. mai vreau.
Ana, Vali, Zada si in spatele aparatului Cristina.
